Cu bucurie scriu aceste randuri caci sunt o confirmare a faptului ca puiul nostru de om este inca un copil, n-a pasit grabit in totalitate spre urmatoarea etapa. Am fost in minivacanta de 1 iunie la greci, o saptamana de relaxare si aer sarat de mare. Pana sa ajungi insa la degustarea de masline si loukoumi trebuie parcurs drumul de 8-9 ore in masina, deloc neglijabil. Iris este un copil cu care se calatoreste usor pe distante mari intrucat doarme destul de mult timp in masina si-atunci timpul zboara. Totusi, in orele in care drumul curge si timpul pare ca sta pe loc, ne jucam. Fazan, Ce-ai fi daca ai fi…?, Capitalele, Recunoaste melodia etc.

Si-uite asa se trezeste puiul zapacit dupa 2 ore de somn, mananca repede un sandwish si zice sa ne jucam capitalele.

– Italia?

-Roma!

-Cehia?

-….Stai, nu-mi zice….Praga!

– Ungaria?

– Budapesta!

– India?

– New Belly!

Moment in care am inceput sa radem cu mare pofta si eu si sotul. Bineinteles si Iris, caci si-a dat seama ca a scos un porumbel pe gura, desi nu mai stia exact cum era:) Vorbisem cu o zi inainte despre bollywood movies si belly dancers si-acum facuse din New Delhi un nou oras.

Radem, glumim, ne jucam tot felul de chestii si vine vorba despre animale si spune ea, foarte serioasa:

– Voi stiti cum arata un Bihor? Am vazut eu un clip pe youtube cum se dresau. O tipa avea 2!

– Bihor, mami? intreb eu razand deja cu pofta.

– ….(pauza)

– In Bihor ti-ai pierdut palaria, zic eu.

Incepe sa rada cu pofta si-si da seama de incurcatura 🙂 Eu ma bucur in sinea mea ca este inca atat de amuzanta si are inca asupra ei naivitatea copilariei. In definitiv, puterea de a rade cu pofta este de nepretuit, la orice varsta.

Zambiti! Iubiti!

sursa foto: Image by Freepik