Sunt de felul meu o optimista si traiesc cu recunostinta si bucurie fiecare zi, insa in ultimii 11 ani si jumatate bucuria a avut un zambet larg pentru mine. A fost si stirb, bucalat, si plin de lacrimi, dar intotdeauna firesc si natural. De cand este Iris in viata mea, bucuria incepe de la primele ore, cand imi zambeste cu ochii inca nedeschisi si ma intreaba ce mancam:))) Simt o bucurie continua, cu intensitati diferite, desigur, dar cumva zambesc si atunci cand doar ma gandesc la acest pui de om. Alaturi de ea este foarte usor sa fii bucuros, chiar si cand afara ploua…

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4)