Energia, dar mai ales calmul de a ma aseza la taste sa transform amalgamul de sentimente in cuvinte, mi-a lipsit. Viata are un ritm specific ei, liste, taskuri, soare si prieteni, parca nicicand timp. Dar am reusit sa franez si sa-mi dau voie sa STAU. Sa reflectez, dar mai ales sa ma bucur de binecuvantarea pe care o traiesc.

Am intrat in ultima luna din ultima vara in care o mai pot veghea de la cativa centimetri deasupra, caci ea a intrat in tunelul transformarii. Ochii ei au ajuns aproape la acelasi nivel cu ai mei si mi-e draga privirea ei de tanara domnisoara. Au disparut obrajii bucalati pe care-ti doreai sa ii musti, au aparut buze frumoase si gene de caprioara. Codite „antene” nu mai fac, dar inca impletesc cozi, cand si cand. Miros de bebelus? Nici urma de el, doar parfumuri florale, in trend sau dupa propria-i preferinta, caci asa este la varsta ei. Si are opinii – uneori fooarte diferite de-ale mele, nervi – de se aud de dupa usi, zambete – largi, pline de lumina, prieteni – de varsta ei, cu-aceleasi glume, tabere – mai departe sau aproape, imbratisari calde si sincere – unele inca pentru mine.

Si-o simt inca aproape, calda, dar cu aripile deschise. Si e firesc, frumos, dar si provocator, tot acest proces de metamorfozare. Sunt asa o norocoasa ca o pot insoti in acest proces, ca pot evolua si eu alaturi de ea, ca ma pune la zi cu trendurile de muzica, ca ma invita la provocari cu exercitii de yoga, ca ii este dor de mine (inca). 13 ani nu stiu cand au trecut, parca intr-o viteza, fara mila, doar cu grija pentru suflet. Caci am crescut enorm spiritual de cand acest pui de om a venit in viata noastra si ne-a imbogatit pe veci.

La multi ani, iubito! Esti unica si minunata pentru ceea ce esti! Ieri, azi si maine…