Buna seara,

Ma tin de ceva vreme sa scriu in legatura cu acest subiect, insa cuvintele nu vin mereu la comanda, mai ales cand pruncul tau e marait din cauza vaccinului de 4 luni sau a dintisorilor ce se chinuie sa apara:(

Ca orice viitoare mama, gandindu-te si imaginandu-te in noua ipostaza iti conturezi anumite principii, initial elementare, dupa care iti vei creste si educa progenitura: nu il inveti in brate, il culci doar in patut, nu te lasi manipulata de plansul lui nefondat, nu il legeni pe picioare, si lista devine din ce in ce mai lunga pe masura ce se apropie momentul magic. Cand minunea apare in viata ta, cand tot ce ai trait si iubit pana atunci paleste in fata ei (a minunii de copil), lista de principii incepe sa se stearga…

Asa am patit si eu:) Nu imi voi legana pe picioare copilul! Pe mine m-au leganat ai mei destul de mult timp si le-a fost greu, evident, asa incat eram decisa sa nu repet greseala. Insa cand cea mica nu vroia nicicum sa adoarma, am recurs si la asta. Si da-i cu leganatul! Imi amorteau picioarele, o pasam mamei sau sotului, dar nu abdicam. Mi se parea ca doar asa poate adormi. Am schimbat insa pediatrul, si, prima regula pe care mi-a impus-o, ca sa ii poata fi pacient micuta noastra, a fost: FARA LEGANAT! Pare-se ca nici nu e prea sanatos, dincolo de extenuarea celor implicati! Din acel moment pana in prezent, si nici nu intentionez sa mai repet greseala, nu am mai adormit-o pe picioare. Si a invatat sa adoarma si stand pe spate si eu cantandu-i, sau vorbindu-i, sau leganand-o in brate un pic… Si e mult mai bine, pentru amandoua!

Asa incat, chiar si cand nu mai crezi ca ai scapare vorba veche din popor „orice invat are si dezvat”se poate aplica cu succes!

Curaj si determinare!