Hola,

Inainte sa miroasa a cozonaci si a pregatiri de Paste, a Pasca si a oua rosii, m-am decis sa scriu fuguta un post scurt, sa nu uit esenta!

Ieri m-am dus acasa, cam obosita si tracasata din trafic, am mancat si apoi am mai facut o tura de shopping. Am imbracat-o pe cea mica si, dupa ce am incaltat-o, am observat ca i-am pus adidasii invers.

„- Scuza-ma, mami. Ti-am pus invers incaltarile. Sunt obosita si nu am fost atenta.

– Nu-i nicio problema, mami. Nu-i nimic:)”

Mi-a raspuns atat de firesc si dragalas ca m-am intrebat atunci ce e in neregula cu mine, cu noi, parintii? De cate ori poate nu am certat-o pentru nimicuri, nesemnificative, cand, sincer, vorbind, nu era nicio problema.

E drept de multe ori am ramas speechless cand a facut o boacana si nu am certat-o (cand a varsat sticla de ulei in toata bucataria si pe mobila  sau a imprastiat sampon pe tot parchetul din casa si cu cat spalam cu atat mai mult clabuc aveam  etc), dar de cele mai multe ori mi-am pierdut rabdarea si intelegerea la nimicuri, la „nicio problema” reala.

Inca o data, puiul i-a aratat mamei, prin cuvinte simple, dar pline de sens, cum trebuie privite lucrurile. Incep sa cred ca prima data a fost oul, nu gaina:)))

Paste fericit!