O zi de vineri calduroasa, o dimineata de august frumoasa si insorita s-a dovedit a fi cea mai frumoasa si importanta zi din viata mea de pana acum: 3 august a.c.!

S-a decis sa vina pe lume cel mai frumos si destept copil (cum altfel as putea sa o caracterizez pe fata mea) si, bineinteles, cel mai dorit! Imi cer scuze pentru aceste superlative, usor exagerate, insa ceea ce am trait in dupa-amiaza aceea,  cand ne-am intalnit prima data, a fost dumnezeiesc!

Nu are rost sa scriu cat de dureroasa a fost operatia, caci nu a fost, ceea ce a fost greu si dureros, a fost modul in care m-am recuperat.  Nici acest aspect nu este des adus in discutie de alte mamici ce au trecut prin experienta. Imi pare rau pentru aceasta sinceritate transanta, dar acesta este realitatea:)

Fetita mea a venit pe lume, mai devreme decat o planificasem noi (eram luni, 6 august, programata la cezariana) foarte incruntata si deranjata de galagia din sala de operatii. Nu vazusem pana atunci niciun copil atat de mic, insa nici pana acum nu am vazut un copil atat de incruntat! Semn ca personalitatea se remarca imediat:). Mi-am amintit acum  de un filmulet, postat de o prietena in ianuarie anul trecut,  si cred ca am inteles de unde mimica fetei ei:

Din acel moment unic, cand ne-am vazut pentru prima oara, viata noastra, a tuturor celor din familie, s-a schimbat complet! Momentul cand a venit sotul meu in salon, m-a sarutat si mi-a spus ca a vazut-o si  „este perfecta!” a fost extrem de emotionant si special!

Va doresc tuturor sa aveti parte de o astfel de petrecere a sentimentelor magnifice in viata voastra!