salut,

Timpul zboara deja, nu trece, iar fetita mea are 11 luni jumate. Nu pot sa cred ca este atat de mare si de vioaie. A inceput sa mearga, face progrese considerabile de la zi la zi, insa nu da drumul manutei mele cu niciun chip. Iar daca ii pun hamul o ia la alergat, insa nu mai este atenta caci micuta speculanta stie ca oricand oboseste se arunca in ham si mami/tati o prind. Mai ieri nici capusorul nu si-l tinea, iar acum face pasi de ma ameteste cateodata:))

M-am reintors la munca si, pe cat de grea este despartirea dimineata (mai mult pentru mine, decat pentru prichindica), pe atat de frumoasa, emotionanta si plina de iubire este revederea. Se bucura enorm cand ma vede, ma ia de gat, ma strange, este o minune!

A invatat sa duca telefonul la ureche, zicand „-Aaaa!” in loc de „Alo!”, bate din palme  la bravo, face Pa,pa,pa!, o leagana pe Dungi (o zebra primita cadou cand a implinit 11 luni) sa o adoarma si ii canta „A,a,a,aaa”, intelege mult mai multe notiuni, se catara pe banca singura, si, cireasa de pe tort, danseaza si canta. Este innebunita dupa canalul de muzica si ar da din fundulet nonstop.

Am fost la sfarsitul lui iunie la nasi, la Viena si i-am luat motul, chiar daca avea doar 10 luni jumate. Bineinteles, am urmat tot ritualul si cu tava cu obiecte de ales. Iubita noastra a ales pieptanul primul (motata de mica:P), apoi seringa si la final, cartea. Doctorita sau doctor in ceva, nu conteaza, sanatoasa sa fie!

Ne pregatim acum de evenimentul mult asteptat, serbarea zilei ei de nastere, implinirea unui anisor:)