Buna dimineata!

Este o zi frumoasa de luni in care fetita noastra are 2 ani, 2 luni, 2 saptamani si 2 zile:) Creste vazand cu ochii si vorbeste de nu-ti vine sa crezi urechilor:) Am fost in weekend la bunici, la socrii mei, la tara. A fost foarte incantata de toate animalele, mult mai putin tematoare si fericita in soarele tomnatic.

Eram gata de a ne aseza noi la masa, ea servise deja pranzul, cand deodata spune: „Caca”. Noi, ne agitam, adu olita, unde e?, repede, iar eu ii zic: „Tine-te! Imediat aduce tati olita!”. Raspunsul ei a fost de zile mari: „Cum? Asa? De masa (sa ma tin)?”. Am ras o gramada, iar ea, desi nu a inteles decat cand i-am explicat (insa limba asa romana da prea multe sensuri cuvintelor:))), a facut la olita, linistita.

Nu trece mult, bagajele pregatite, incarcam, cand sa ne suim in masina, ea isi intreaba bunica:

„- Bunicul?

– E la camp. Seamana.

– El seamana cu mine”. A fost un raspuns minunat de simplu, banal, dar, de departe, cel mai frumos.

Iar aseara, ajunsi acasa, am iesit la o scurta plimbare.  Sotul meu a intrebat-o:

„- Dormi cu mine in seara aceasta?

–  Nu, dorm cu mami. Tu esi mumos, dar tu te culci de la napte, eu de la somn”.

Nu stim ce semnifica acest raspuns, insa ne uimeste din ce in ce mai des cu raspunsurile si conexiunile ei. II mulumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dat si il rugam continuu sa ne tina sanatosi.