Bună,

Weekendul ce a trecut s-a lasat cu super petrecere. Micuța noastră a fost sărbatorită, cu întârziere de o săptămână din cauza unor defecțiuni ale laringelui mamei ei, pentru numele de Sfânt ce-l poartă, Mihaela.

Casa plină de copii și părinți, așa cum ii șade bine oricărei familii, multe chiuieli, dansuri și veselie în aer. Te simți minunat când trăiești astfel de momente și le savurezi din plin.

Ora 17.30: START. Primii invitați. Râsete, jocuri, dans, mâncare, tortul delicios, de la cofetarie de suflet…

Ora 20.10: PAUZA. Plecare prima tură de invitați. Debarasare, nițică ordine, lins două bucăți farfurii tort (micuța dădea cu mâna pe farfuriile de pe masă și se lingea de zor:))

Ora 20.50: PLAY. A doua tură de invitați. Povești, glume, masă, vin, Coca Cola, poze …

Ora 22.35: STOP. Toți pe la cășile lor … Hai să strângem! Prichindica se servește cu ultimul cotoi (copănel, dar așa îi spune olteanul meu soț:)). Ok, mănâncă, mami, încet. Noi începem să facem ture bucătărie-sufragerie. Când ne uităm, ea înmuia ocazional, așa, de gust, copănelul în Coca Cola. Să leșinam, nu alta… De râs, de teamă, de mândrie cât e de isteață și descurcăreață!

A fost sublim, ne-am simțit minunat și am realizat încă o dată ce viață frumoasă avem datorită ei, minunii noastre.

O săptămână minunată!