Buna ziua,

Weekendul ce tocmai a trecut am aflat inca o data ca nimic nu e intamplator si ca relatia pe care o am cu cea mica nu mi-o imaginez, este pur si simplu, PERFECTA!

Sambata dimineata, afara ploua, asadar, ne jucam prin casa, in asteptarea bunicii:) Ne dragaleam, apoi, DECISA,  se suie pe mine, ma ia in brate, eu o strang tare la piept si ea ofteaza:

„- In cuib. Stau in cuib…

– Eu sunt cuibul? (intreb eu mirata)

– Da! Eu sunt pui”

Dubii in legatura cu utilitatea blogului nu mai am de multa vreme (aceea de a-mi fi cea mai de pret posesiune intelectuala la batranete:))), insa in legatura cu denumirea lui, aveam, cand si cand. Acum totul e limpede. Fetita mea este cu siguranta puiul de om ce il asteptam in cuibul inimii mele!

O saptamana minunata!