Bonjour,

Au trecut zilele precum clipele in ultima perioada si simt din nou ritmul nemilos al unei vieti din secolul XXI, cu ore intregi in trafic si lipsa de oxigen , cu multe taskuri si liste interminabile, all day long…

Micuta creste si incepe sa exploreze si alte ipostaze ale eului ei launtric: este deseori botoasa (ne-am jucat tot weekendul de-a botoaselea, pana cand intr-o seara a uitat s m-a rugat sa ne jucam de-a incruntatelea:))), este alintata si se maraie cand vrea ceva, nu mai mananca orice si spune „Nu” inainte de a incerca, dar daca ii distragi atentia deschide gura, tipa sa atraga atentia sau vorbeste urat. Da, acesta este un subiect dureros, dar, cred eu, prin care trec toti copiii.

Intr-una din zile a auzit-o Teo, doamna care sta cu ea, „Ticalosule!”, adresandu-i-se lui Bebe. A intrebat-o de unde a auzit asa un cuvant urat si a raspuns ca de la bunicul. Evident ca nu era adevarat, insa stia foarte bine ca este o prostie si ca nu ar trebui sa o repete. Se poate sa il fi auzit intr-unul dintre desenele animate pe care le vede sau poate afara, in parc.

Apoi, vorbind cu papusile ei, a folosit expresia”in puii mei”, expresie ce ma declar vinovata, o folosesc deseori in perioade stresate. I-am explicat ca nu e frumos si ca imi pare rau ca o folosesc, insa nu stiu cat m-am facut inteleasa. Vom vedea:)

Repeta tot, inregistreaza, e ca un burete. Am surprins-o deunazi cum fredona alaturi de printesele Disney cantecele preferate in limba engleza. Unele cuvinte erau corecte, altele nici pe departe, insa tot progrese le consider.

Ceea ce ma facut sa inteleg cel mai bine faptul ca s-a maturizat si ca incepe sa perceapa anumite lucruri a fost replica ei de acum trei seri. I-am dat sa se joace cu doi iepuri, o fetita si un baietel. Ea ii apropiase sa se pupe, pe gura. Tatal ei intervine:

– Se pupa?! Nu sunt cam mici?

– NU! Sunt la nunta!

Acestea fiind spuse, zi cu soare si temperaturi normale de aprilie va doresc (caci pe mine cele 3 grade din aceasta dimineata m-au infricosat)!