Bonjour,

Galopand printre zile si taskuri, serile acasa sunt tot ceea ce astept. Nu exista moment al zilei mai fericit si nici zambet mai iubit in viata aceasta.

De trei seri incoace, gura nu-i mai tace micutei cu intrebarea ce-o framanta: ea unde eram in poza noastra de la nunta? De ce nu apare?  Am incercat sa ii explic ca nu exista, ca era in  trecut, ca nu se nascuse. Cumva intelege, dar nu accepta. Cumva stie, dar ar vrea mai mult. Eu sunt pasionata de pozele developate, asezate cu grija in albumele ce-mi insufletesc biblioteca. Aseara am petrecut o ora uitandu-ne pe ele, rasfoind, analizandu-le si raspunzand celor 1000 de intrebari pe care gaza le avea:).

La culcare, dupa desenele animate vizionate, am stins lumina si ea, senina si dragalasa, asa cum este ea deseori, imi spune:

„- Bebe Antoniu Mihai Dinca nu mai face pe el. De azi e mare.

– (eu, revenindu-mi din soc) Da? Bravo! Tu i-ai pus numele?!

– Da! … E mare Bebe Antoniu!”

Ma uimeste? Putin spus. Creste? Fireste, doar a crescut si bebe Antoniu.  Clipele cu ea sunt pentru mine vibratii pentru trup si suflet. Nu poate exista pe aceasta lume ceva mai pretios decat sentimentul de a fi iubit de copilul tau.

Weekend frumos!

sursa foto: freepik.com