Bonjour,

Azi mi-am facut timp si m-am tras usor de urechi pentru a-mi aminti de promisiunea de a nu omite nimic din ce face puiul meu in aceasta perioada minunata a vietii nostre.

Dupa o raceala si o tuse, febra si cateva zile de stat in casa, si-a revenit si am reluat activitatile comune: parc, cumparaturi, copii, joaca.

Duminica seara mi-a comunicat ca de maine dimineata merge si ea la serviciu, iar bebe al ei va ramane acasa cu bona:)))) Aseara am stat prea mult in parc, caci nu vroia sa plece, apoi i s-a facut foarte foame, dupa vreo 30 de minute in sfarsit ne-am linistit. A vrut sa se joace cu un manunchi de chei vechi de-ale noastre, sa incuie si sa descuie usa camerei ei. Eu eram vecina ce venea in vizita, iar ea imi descuia usa.

Iris: – Doamna, veniti?! Va descuiesc ibiat usa!

Eu: – Da, imediat. As vrea un ceai, va rog!

I: –  Ce ma fac? NU am ceai!!!

E: – Nu-i nimic! Servesc si cafea:)))

Dupa care a continunat din ce in ce mai mult cu acele chei si aceea usa, pana si-a prins degetelul de la picior sub usa, a inceput plansul, am inceput eu discursul: ca nu este un joc tocmai sigur si frumos, ca avem nevoie de usi functionale si nezgariate, ca ne putem juca cu cheile in 100 de feluri, asezate, in picioare, etc., ca ar fi mai bine sa facem un puzzle…Ea m-a privit fix si foarte calma mi-a spus:

– Eu vrea sa ma joc asa. O sa fiu atenta! Promit….

Copil hotarat, decis si foarte precaut as zice:) Zi de zi, in orice clipa imi va descuia inima cu zambetele si imbratisarile ei.

O saptamana frumoasa sa avem!