Cunoasteti diminetile in care ai plati bani grei pentru o ora de somn in plus? Am trait-o azi… Nu ma puteam da jos din pat, eram franta! Dincolo de oboseala acumulata era si tentatia mare langa mine: mirosul ei de copil, buzele ei perfecte si seninatatea de pe chipul puiul meu ma ispiteau sa raman acolo, intinsa langa ea, contempland perfectiunea…

Cateva ore mai tarziu, dupa portia de fructe si traficul bucurestean pana la serviciu, sunt fresh:) Aseara am amenajat in baia noastra un salon. Apucasem sa o intreb daca vrea sa o tund, caci i-a crescut parul si transpira, ulterior gandindu-ma ca o pot tunde la salon sambata dimineata. Nu am avut insa scapare caci ea a inteles ca o tund eu, atunci, cum fac deseori cu bretonul. Asadar, ne-am pus pe treaba. Am adus scaun in fata oglinzii, foarfeca buna, pieptan des si ne-am apucat de treaba. Ea statea in picioare pe scaun si imi dadea la cerere foarfeca sau pieptanul. Am reusit sa o tund destul de bine (cu exceptia catorva fire pe care le-am vazut la aranjare, dupa baie, si pe care nu a dorit sa le mai retusez, mi-a spus: data viitoare:))), iar ea a capatat brusc figura unei mici domnisoare.

Cand ne-am reintalnit am avut placerea sa gasesc un pui fericit, dragastos care m-a imbratisat pe loc, fara mataielile de dinainte, fara frustari, doar cu mult DOR si multa dragoste de oferit. Mi-a povestit ca i-a placut mult la bunica, dar data viitoare sa raman si eu cu ea acolo. Mama incearca sa imi relateze toate povestile, replicile si gesturile ei din aceasta vacanta. S-au jucat mult, au ras, iar Iris a prins drag de meseria de doctor. O consulta pe mama serios, dimineata si seara. Fiecare consultatie incepea cu stetoscopul:

„- Respira, respira!”, apoi ii lua temperatura, ii controla gatul, samd. Mama se conforma, urmand cu sfintenie sfaturile doamnei doctor.

Ma gandeam aseara cat de norocoasa sunt cu un asa copil perfect, cu o familie frumoasa si asa de multe amintiri, gata oricand sa imi aduca zambetul pe buze.

O zi senina sa avem!