Nu de putine ori in viata te ia valul, ori euforia, ori neatentia, graba sau poate doar circumstantele, si ajungi in situatii in care nu ti-ai dori niciodata sa te afli.  Ieri dupa-amiaza cea mica a ajuns intr-o astfel de situatie, pe care a constientizat-o si din care, sper eu, a invatat ceva.

Am ajuns in parc, la ea, pe o vreme foarte ciudata, o ploaie torentiala cu soare din belsug, daca n-am fi avut alt program am fi stat sa simtim ploaia si apoi sa ne schimbam repede:) Aveam insa de facut ceva cumparaturi, asa incat am dat o fuga in hipermarket sa luam ce-aveam pe lista si sa ne reintoarcem la joaca, pe racoare.

Am mers in magazin si cu prietena ei, fratiorul ei si mama lor, asa incat ele doua au fost continuu distrase, vesele, chicotind si alergand. Sunt intr-o etapa in care se bucura de prietenia lor, sunt mereu puse pe sotii. In aceasta euforie, au luat-o la fuga, si au ajuns la lift inaintea noastra, s-au deschis usile liftului (probabil l-au chemat, iar el era acolo), intr-o fractiune de secunda, Iris s-a suit in lift, doar ea, iar in urmatoarea usile dadeau sa se inchida, cu ea singura. Bineinteles, am ajuns la timp, liftul nu s-a miscat, insa cand a realizat ce era sa pateasca a inceput sa planga, cum n-a mai facut-o pana acum. Cred ca este primul moment din viata ei cand i-a fost cu adevarat frica.

Plangea cu lacrimi de crocodil si repeta intruna:

– Daca pleca liftul? Eram fara mami, singura, mica…

Mi s-a rupt sufletul si am tinut-o in brate pana i-a trecut, insa aseara, la culcare, cu lumina stinsa, am dezbatut din nou problema si i-am expus riscurile pe care si le asuma in momentul in care nu sta de mana mea intr-un loc public, in afara de locul de joaca. A inteles, stiu sigur ca a constientizat ce putea sa i se intample, i-a parut rau, si a realizat, cu ajutorul intrebarilor mele ca trebuie sa fie un pic mai calculata si atenta.

Lectiile pe care le inveti cand ajungi in situatii limita, care insa se rezolva fara repercursiuni, sunt frumoase si cu efecte puternice. Cu siguranta, nu vor fi singurele din viata ei, insa imi doresc sa stie sa le evite pe cele dramatice si sa aiba discernamant atunci cand alege.

Weekend placut!

ps:abia acum am realizat ca nicio clipa in acel punct intens nu am constientizat frica mea de usi. Eu am un soi de fobie, sa nu ma prinda usile unui lift. Intotdeauna sar prima din din/in lift, sau imediat dupa o persoana pentru a fi activ senzorul. Cand cine vorba insa de puiul meu, toate fobiile dispar!