Astazi nu puteam sa nu gasesc un minut sa scriu cat de uimitoare este logica unui copil de aproape 3 ani, si cat de bogata este imaginatia atunci cand nu a cunoscut limitarile si constrangerile vietii de adult.

Duminica seara cea mica a vrut sa picteze. Trecuse ceva vreme de cand pusesem trusa-n cui, asadar am cautat-o si cu mahnire am descoperit ca nu mai avem pensula. Nu s-a lasat cu plansete, insa a fost dezamagita.

Ieri am fost si i-am luat nu una, ci o trusa completa de pensule, de diverse dimensiuni. A fost foarte incantata. I-am explicat cum sa le foloseasca: cea groasa pentru suprafete mari de aceeasi culoare (acoperis, rochia printesei:)), cele subtiri pentru contur sau detalii (ochi, margele, buze, floricele).

Isi ia mandra trusa si se apuca de treaba. Insa aplica, conform logicii ei utilitatea pensulelor: pe cea de ochi o foloseste cu maare precizie, pentru buzele-i trandafirii scoate o alta. Are de unde alege:) Pitica a inteles ca acele pensule sunt si pentru machaj (sau asa a vrut sa inteleaga) si a inceput treaba cu ele.  Mi-a placut mult dezinvoltura ei si cu cata naturalete imi explica ea apoi cum se folosesc, norocul meu a fost ca logica ei a functionat bine si ca nu si-a aplicat acuarele pe fata, caci acelea nu sunt farduri si dauneaza tenului (cred ca i-am spalat creierul cu grija pentru ten:))).

Pe curand!