Sunt momente in viata cand timpul sta pe loc. Sta pentru tine, pentru ca tu sa poti savura tot ceea ce el ofera, toate vibratiile pe care sufletul tau le gusta, toate amintirile pe care mintea le poate adaposti.

Acum cateva seri ne jucam pe canapea, toti trei. Ea imi spune galesa:

-Suntem doua leoiace. Vleau sa ne tichilim:)

-Si tati ce este?

-Gemeni.

-Lasa zodiile…Hai sa-l luam si pe el in familie.

-Bine. El este leoicul.

Dupa ce ne-am prapadit de ras, ne-am harjonit, muscat, chicotit, ca o veritabila familie de lei. Tihna si bucuria acelui moment nu poate fi descrisa in cuvinte, insa oglindirea fericirii pe chin este dovada existentei lui.

Aseara, sub patura, la momentul de secrete de dinainte de culcare, mi-a spus:

-Tati mi-a aratat poze cu leuti. Erau o familie, ca noi. Si parintii il scoteau pe pui din apa. (pauza) Si la gradi am invatat culorile steagului.

-Da?

-Da. Si am plans un pic, dar apoi am fost cuminte si am primit bulina.

-Iubito, nu ai motive de plans.

-Stiu.(pauza) Si te iubesc!

Stop cadru, stop joc, stop timp!

Acestea sunt momentele care ne fac zilele frumoase si vietile bogate.

Zambete si veselie sa aveti, caci razele de soare sunt mai greu de gasit:)