cat de norocosi suntem

Am fost plecati, in formula romantica, eu si sotul, la Valencia, un oras de care m-am indragostit iremedibial si in cel mai sincer mod cu putinta (voi povesti pe larg despre aceasta calatorie in alt post). M-as muta maine acolo, fara nicio urma de gluma in afirmatie, insa in acest moment sufletul imi sopteste ca trebuie sa stam aici. De altfel, ii multumesc Domnului seara de seara, Universului ceas de ceas si mamei cand imi aduc aminte:), ca am venit pe lume in acest loc, in acest context si ma pot bucura de aceasta viata minunata.

Cand am plecat de la aeroport spre Valencia, in metrou, am vibrat alaturi de o familie. Doamna, romanca, 30-35 de ani, muncea in Spania, iar sotul si copilul, de vreo 4-5 ani, venisera in vizita. Era atat de emotionata, atat de fericita, atat de coplesita, incat nu se poate opri din pupat. Il albise pe cel mic, il sufoca cu imbratisarea, iubirea, dorul ei pur. Avea in privire gustul fericirii, lacrimile emotiilor, iubirea pentru cei dragi. Parea ca le ascunsese ceva vreme, iar acum explodasera, ii inundasera sufletul.

Ii priveam amandoi, eu si sotul, coplesiti de emotiile lor. Cand am coborat, cu lacrimi in ochi, ne-am marturisit fericirea si aprecierea de a fi atat de norocosi. Traim in acelasi oras, sub acelasi acoperis, ne putem imbratisa zilnic, adulmecam seara mirosul de copil cuminte, vedem bucuria simpla, ceas de ceas, pe care un copil o emana.

Un weekend fain, bucurati-va unii de ceilalti, claditi amintiri!

Family in park

 

 

Categorii:de Neuitat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s