Azi dimineata, in goana de dinaintea plecarii, la ora 6, am deschis larg geamul de la bucatarie, asa cum fac in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat, si brusc m-a socat un gand: saptamana aceasta incepe ultima luna din an.

Au trecut aproape 11 luni din acest 2017 plin de culoare, iubire, munca si lectii de viata. Fiecare zi este unica, fiecare moment este un alt fluture ce se aseaza pe tabloul vietii noastre, incarcate si agitate, stresate si obosite, dar atat de binecuvantate datorita puiul nostru. Ma gandeam azi cat de diferita ar fi fost viata noastra fara ea si cat de norocosi suntem ca avem sansa sa mergem impreuna pe acest drum. Atatea zambete, glume, imbratisari, iubire sincera, activitati si impliniri sufletesti ne ofera, incat uneori, ma resetez din vartejul cotidian si contemplez: noi doi, alaturi de minunea noastra, incercam zi de zi, in doze diferite si variate, sa construim familia noastra.

Iris este mult mai intelegatoare, capteaza informatiile mult mai repede, este empatica si chiar a progresat mult cu verbalizarea sentimentelor, m-a ajutat si vindecat si pe mine de multe oprelisti pe care bagajul meu emotional mi le punea, sesizeaza nuante de comportament, se bucura de noi si cu noi.

Mi-am pierdut din pacate obiceiul de a scrie perlele ei, caci fiecare zi este cu savoarea ei, anul viitor sper sa il reiau. Replicile ei insa imi confirma faptul ca ceea ce am cladit impreuna este solid si va avea rezultate bune.

Luni seara ii spune senina sotului meu, care tocmai ii remarcase vanataile de pe genunchi:

-Off, tati, nimic nu ai invatat! Fiecare este frumos in felul lui, chiar si cu vanatai!

Azi dimineata, in timp ce ma lamentam si comentam, destul de rautacios, abilitatile unui incepator la volan, imi spune suav:

-Mami, nu mai spune asta! Si tu ai fost ca el, trebuie sa il intelegi.

Invatam, unii de la altii, zi de zi. Daca am invata si sa traim in prezent, voiosi si fara presiune sigur viata ar curge mai frumos;)

O saptamana cu spor!