Traim in medie 52 de zile de vineri intr-un an si peste 4000 intr-o viata, buna si lunga;), insa unele sunt capabile sa iasa din anonimat si sa ne marcheze viata. Intr-o zi de vineri caniculara, cand indicele de confort termic imi agresa fizicul supraponderal de mamica in devenire, iar foamea era un balaur cu sapte capete, universul meu avea sa fie zdruncinat de cel mai frumos si plin de iubire Big Bang. Fetita noastra, desi programata la nastere prin cezariana pe 6 august s-a decis sa ne surprinda placut si sa ne cunoasca pe 3 august, intr-o zi de vineri.

M-am gandit de multe ori cat de imprevizibila este viata, in special pentru un om meticulos, atent organizat si informat ca mine:), caci ceea ce planuisem a fi o zi de relaxare totala si pregatire psihica pentru noua etapa, s-a transformat in biletul nostru etern in caruselul de iubire neconditionata.

Traiesc cu emotie ziua de azi, caci ma tot gandesc cum au zburat acesti ani, cat am reusit sa sadesc in sufletul si constiinta ei, cate amintiri am cladit sau cate zambete i-am asternut pe chip. Ceea ce stiu cu siguranta, caci o simt, viu si puternic, este ca ea ne-a facut niste oameni mai buni, bogati sufleteste, ne-a invatat o multime de lectii si ne-a ajutat sa experimentam iubirea neconditionata.

Este o domnisoara in devenire, cu mers delicat si chip curat, cu zambet molipsitor si privire teatrala, cu empatie in gesturi si iubire cruda in suflet. Inca imi sare in brate cand ajung acasa, desi e lunga de 128 de cm, inca doreste sa doarma cu mine, caci se aud zgomote ciudate:), inca rade ghidus atunci cand ii trece prin cap un gand poznas.

O iubesc nespus, caci dragostea noastra e perfecta si reuseste sa ma binedispuna in orice zi, frumosul capata valente noi cand ea se afla in preajma-mi, iar viata noastra e plina de sens in orice moment, datorita ei.

La multi ani, Iris!

sursa foto: http://berry-lovely.blogspot.com