Am inceput numaratoarea inversa pana la Craciun: intr- o saptamana vom fi acasa, in vacanta, savurand bucatele traditionale si timpul petrecut cu familia. In toata aceasta perioada multi dintre noi, majoritatea probabil, vom alerga ca nebunii dupa cadouri si cumparaturi traind din plin consumerismul.
Aseara, stand in pat, una langa alta, vorbind verzi si uscate, puiul meu m-a adus din nou la esenta vietii, nu doar a Craciunului.
– Ce-ti doresti cel mai mult de Craciun, puiule?
-Cel mai mult si cel mai muult???
-Exact. Cel mai mult!
-Iubire, mami.
-Wow, ce frumos! Si adevarat. Dar oamenii strazii, copiii care nu stau acum la caldura si nu au toate jucariile pamantului, oare ei ce isi doresc?
-Iubire. Si ei isi doresc tot iubire! Nu?
Stand pe intuneric, acest adevar atat de simplu, firesc si cunoscut mi-a luminat sufletul. Oare cum se face ca ajungem sa muncim pana la epuizare pentru lucruri care nu ne trebuiesc si care cu siguranta nu ne fac mereu fericiti? Oare care sunt motivele pentru care alegem sa ne uitam sufletul in detrimentul lucrurilor materiale?
M-am culcat fericita! Multumitoare. Mi se parea ca am aflat un mare secret, ca toate enigmele s-au dezlegat, ca sufletul mi-a inflorit. Cea mica reuseste intotdeauna sa ma uimeasca cu naturaletea cu care spune lucrurilor pe nume, cu lectiile pe care mi le da atunci cand imi las sufletul sa le asculte.
Asadar, fiti cumpatati cu cadourile! Investiti timp, zambete si colinde in relatiile voastre, construiti amintiri, daruiti iubire! Love is all we need:)
sursa foto: freepik.com, Gloved-hands-holding-a-white-heart
Categorii:de Neuitat, Puiul filosof