Traim vremuri incerte, pline de intrebari si ingrijorare, suntem bombardati de stiri pline de panica, ne mobilizam spre o izolare eficienta. Si in tot acest peisaj alarmant, pesimist si plin de griji, cred ca, mai mult ca niciodata, trebuie sa lasam DRAGOSTEA sa ne conduca.

Dragostea pentru aproapele nostru, fie el parte din familie, fie din colectivul de la job sau vecinul de pe scara. Sa stam izolati, sa interactionam cat mai putin fizic, sa ne ajutam cu listele de cumparaturi, cu protejarea celor in varsta, cu igiena corespunzatoare si toate masurile pe care le auzim obsesiv in canalele de comunicare, dar ne incapatanam sa le ignoram. Sa simtim timpul acesta cu cei dragi ca pe o binecuvantare, un timp de savurat, de bucurie, desi cei cu copiii mici vor nutri si alte sentimente pe fondul epuizarii cronice, pe care, desigur le inteleg:)

Dragostea si aprecierea pentru viata. Cu plusurile si cu minusurile ei, viata noastra dinainte de aceasta pandemie era incantatoare. Plimbarea din parc, cappuccino-ul de la terasa, slujba de duminica la biserica, intalnirea cu cei dragi intr-o joi seara sau pur si simplu lectiile de dans pe care, in sfârșit, le-ai inceput. Toate aceste lucruri, aparent banale, au devenit dintr-odata un lux si ne-au facut sa ne dam seama cat de norocosi suntem.

Dragostea pentru natura. Soarele ne trimite in fiecare zi razele sale sa ne inveseleasca, ploaia ne uda pamantul, toate rodesc si au cursul lor firesc, atata vreme cat noi nu intervenim. Desi am poluat excesiv, am taiat necontrolat copacii, am lasat deseuri pretutindeni si nu ne-a mai pasat decat de noi, a sosit momentul sa reincepem s-o iubim. Natura, toate plantele si vietatile din jurul nostru ne pot ajuta chiar si atunci cand credem ca suntem autosuficienti. Sa curatam spatiul verde din fata blocului, sa ne luam o planta de apartament, sa sortam gunoiul, sa reciclam, sa limitam consumul de resurse atunci cand nu e necesar, sa ne pese. Fiecare pas mic este, colectiv, unul mare.

Si, nu in ultimul rand, dragostea pentru noi. Sa reflectam asupra tuturor zambetelor si reprizelor de ras din viata noastra. Asupra calitatilor si defectelor care ne fac sa fim noi. Ce putem imbunatati si pentru ce suntem multumitori. Toate ideile faine care ne-au facut cinste, bucuria pe care am daruit-o altora, iubirea pe care o revarsam celor din jur, micile gesturi care fac diferenta. Aceasta izolare poate fi o noua poarta catre noi insine, o lectie pe care trebuie sa o invatam pentru a deveni mai fericiti.

Zambiti! Iubiti! Daruiti!

sursa foto: https://news.abs-cbn.com/overseas/multimedia/photo/03/12/20/coronavirus-love-nursing-home