In fiecare an la 1 decembrie incep sa numar zilele pana la 1 martie. Daca n-ar fi binecuvantata sarbatoare de Craciun si magia acestei perioade as putea trece rapid peste acest anotimp. Si-astept, si numar, si sunt ca un copil pe masura ce simt miros de primvara si ghiocei.

Anul acesta iarna a fost blanda, si, cu toate acestea mugurii plini de viata ai copacului din fata blocului i-am zarit fix pe 1 martie. Puiul nostru merge la dansuri in weekend, asa incat, mergem pe jos pana la sala de repetitii sambata si duminica. Pe drumul spre sala, discutiile noastre savuroase si pline de iubire, ne-au fost umbrite de ambalajele din spatiile verzi ale blocului, fecalelor canine, mucurile de tigara aruncate. Facand deja slalom printre fecale m-am suparat si, probabil, mi s-a schimbat fizionomia.

– Mami, de ce esti trista?

– Ma supara, mami, mizeria de pe strada. Ne-arata clar gradul nostru de needucare si nepasarea oamenilor.

– Da, mami. Pentru unii dintre noi, tara noastra e un cos de gunoi. Fac ce vor, cand vor, nu le pasa de natura!

M-a durut atat de tare adevarul rostit de un pui de om de 7 ani, incat am crezut ca nu pot respira. Mi se pusese un nod in gat, eram de-a dreptul sfasiata. Apoi, ea a continuat duios:

-Lasa, mami, vei vedea ca noi, cei mici, vom fi altfel. Noua ne pasa de natura, vrem sa sortam gunoiul, sa reciclam lucrurile. Uite, ghioceii sunt in aer liber. Au tot ce vor. Soare, apa, caldura si un bunic care are grija de ei (in fata blocului era un domn care ingrijea cu drag spatiul verde).

Avem, se pare, lectii de invatat de la noua generatie si, totodata, multe sa le insuflam pentru a constientiza si imbratisa iubirea pentru natura. Cea mica este cel mai infocat voluntar cand vine vorba de curatarea si ingrijirea naturii, este mereu dornica sa mergem la actiuni de acest fel. La scoala au plantat arbusti anul trecut, la gradinita ieseau si ingrijeau gradina de flori si pomi fructiferi impreuna cu maicutele, acasa a avut flori la geam intotdeauna, este fascinata de drumetiile pe munte si iubeste fiecare anotimp in mod egal (spre deosebire de mama ei), caci, citez: „toate au un rost mami, toate aduc ceva frumos!”. Imbunatateste-ti in fiecare zi comportamentul si sufletul fata de natura, bucura-te de verdele crud al primaverii si de razele jucause ale soarelui, miroase cu patos zambilele si ghioceii minunati pe care ii primesti sau, si mai frumos, ii oferi.

Iubiti, zambiti si daruiti!