A sosit caldura molesitoare si agasanta a Bucurestiului, ca atare cautam cu incantare locurile cu umbra si racoare. Cum parcurile au devenit prea aglomerate in conceptia mea pentru aceasta perioada (dat fiind contextul pandemic in care ne aflam) se intampla deseori, la ore de trafic, sa alegem sa ne plimbam pe stradutele din cartier, bineinteles cele mai putin tranzitate.

Analizam copacii, caldura, povestim cate in luna si in stele, iar puiul din dotare este incantat ca petrecem timp si facem miscare, indiferent pe unde ne poarta pasii. Aseara in schimb, la scurt timp dupa ce facusem un slalom cam incomod printr-o parcare pentru a evita cele patru octogenare si sezatoarea lor din coltul blocului, imi spune pe un ton grav:

-Deci aceasta Babetarie chiar nu era potrivita! Nu respecta regulile de distantare, era pusa fix in mijlocul drumului, chiar nu s-au organizat cum trebuie!

Initial mi s-a parut ca nu inteleg bine. Apoi am realizat ce spune ea si o intreb:

-Ce este aceea o Babetarie, Iris?

-Un loc in care se strang babutele. Sa vorbeasca despre copii, nepoti, retete.

Acum ca aflasem nu doar definitia ci si punctele de interes pe ordinea de zi :)), totul a devenit clar. Atat de clar incat am stat linistita si m-am intrebat: oare peste multi ani cum vor arata aceste comunitati? Vor mai face ele parte din viata persoanelor in varsta? Pandemia ne poata invata lectia solidaritatii, a unei comunitatii unite, a purtarii de grija pentru cei din apropiere. Mi-am propus sa imbatranesc alaturi de oamenii faini pe care viata mi-i va scoate in cale, alaturi de care sa intemeiem o frumoasa Babetarie!

sursa foto: https://www.charlesgate.net/importance-staying-socially-active-age/