răceală, gripă sau COVID?

Un subiect atât de hot de pe lista de îngrijorări a oricărei mame nu putea lipsi din seria de interviuri dedicate unui pui sănătos. Până anul acesta pediatrii ne înarmau cu încredere și răbdare în ceea ce privește frecvența, dar mai ales durata episoadelor de gripă sau răceală pe care puii noștri le pot avea într-un sezon rece. Fiecare parinte era conștient de aceste mici efecte adverse ale colectivității, pe care, într-un fel sau altul, fiecare copil le bifa, dar care nu afectau cursul vietii familiale.

Lucrurile s-au schimbat, colectivitatea s-a redefinit în online pentru școlari, o simplă răceală ne poate da atacuri de panică pe acest fond incert. Despre febră, maniferstările noului virus la copii, dobândirea imunității si suplimentarea de vitamine în sezonul rece, povestim astăzi alături de Andreea Ioan, medic rezident pediatru, mamă de tripleți.

În contextul actual, si dat fiind debutul sezonului rece, care sunt semnele care ar trebui sa ne îngrijoreze la copiii noștri, să ne determine să ne gandim la infectarea lor cu Coronavirus?

Posibilitatea infecției cu virusul SARS CoV-2, cu manifestările de boală COVID-19 în consecință, are încă la bază existența unui contact cu o altă persoană confirmată sau cu suspiciune înaltă de COVID-19.

Oricând există un contact cunoscut în ultimele 7-14 zile cu o altă persoană dovedită a fi pozitivă pentru virusul SARS CoV-2 și apar simptome generale precum febră, dureri musculare, cefalee și/sau simptome specifice respiratorii (tuse seaca, dificultati de respiratie) și/sau simptome digestive (greață, vărsături, scaune diareice, dureri abdominale) infecția cu SARS CoV-2 este extrem de probabilă.

Pe măsură ce numărul de cazuri crește într-un ritm alarmant, iar acest lucru se întâmplă de câteva săptămâni la noi în țară, plecăm de la supoziția că oricare dintre simptomele menționate mai sus poate indica infecție cu SARS CoV-2, fără un contact pozitiv cunoscut.

Simptomele și semnele care pot alerta părinții sunt consecința complicațiilor bolii și mai puțin legate de forma comună de boală la copil care este una ușoară (nas înfundat, tuse seacă, durere în gat, vărsături, dureri abdominale, scaune diareice, febră). În formele ușoare și moderate de boală copiii nu au nevoie de niciun alt tratament în afară de cel simptomatic (hidratare, controlul febrei). De menționat în mod particular că este descurajată utilizarea aparatelor de aerosoli (nebulizatoarelor) care sunt generatoare de aerosoli, crescand mult riscul de infectare al persoanelor care împart aceeași locuință. La copiii care au afecțiuni respiratorii cronice și au nevoie de aerosoli este de preferat utilizarea suspensiilor presurizate cu camera de inhalare (spacer). Aspectele care trebuie să alerteze părinții și să îi determine să se adreseze medicului includ: febră persistentă, respirația dificilă (copilul are un efort vizibil al respirației, nu se poate alimenta, vorbește cu dificultate, nu se poate juca), vărsături multiple, cu imposibilitatea hidratării corespunzătoare la domiciliu, apariția unei erupții extinse, umflarea extremităților, a buzelor. Există o complicație COVID-9 specifică copiilor care poartă denumirea de MIS-C (multisystem inflammatory syndrome in children) și care se poate manifesta la 2-4 săptămani de infecția cu SARS CoV 2, însă frecvența acestei complicații este foarte rară – în SUA, din 1 milion de copii infectați (10% din numărul total de infectați), au fost raportate 1163 de cazuri de MIS-C, iar din aceștia 20 au decedat [1].

Avand în vedere spectrul larg de manifestări care pot să apară  la copil este importantă identificarea precoce a oricărui simptom și izolarea de colectivitățile mari.

Ce spune cazuistica, până în acest moment, despre manifestările virusului Sars-Cov 2 la copii? Există o vârsta a copilului mai vulnerabilă decât altele?

Particularitățile  infecției SARS CoV-2 la copil constau tocmai în acest polimorfism al manifestărilor de care aminteam mai sus, aspect pe care-l întâlnim și în multe alte infecții.

Ceea ce știm până în prezent este că varsta copilului nu este un criteriu de vulnerabilitate. Mai degrabă vulnerabilitatea apare acolo unde există comorbidități, adică alte boli cronice de fond. Copiii care au diverse patologii cunoscute, aflați în supraveghere sau pentru care urmează tratamente specifice, precum boli de inimă, de rinichi, boli cronice respiratorii (astmul bronșic) sau cei cu afecțiuni oncologice au nevoie de o supraveghere individualizată. La acești copii ne așteptăm să apară complicații sau forme severe de boală, iar ei au nevoie de suport medical adecvat și individualizat. Rata de mortalitate este în continuare extrem de mică la copil, de 0.05%, aspect care reiese atât din studiile efectuate în țările vestice cât și cele din țările aflate în curs de dezvoltare [2].

În ce măsură este afectată dobandirea imunitatii, care, pana sa inceapa pandemia, se realiza in comunitate (gradinita, scoala), în acest context de izolare?

Aș începe prin a sublinia următorul aspect: colectivitatea este indispensabilă pentru dezvoltarea copiilor atât din punct de vedere al sănătății psiho-emoționale a acestora cat și al dezvoltării și creșterii somatice, organice. În afara caracteristicilor intrinseci ale fiecăruia dintre noi, oamenii și cu atat mai mult copii au nevoie de interacțiune, de întâlnire concretă pentru a se defini și pentru a crește.

Probabil ca una dintre cele mai dificile decizii pe care administrațiile țărilor au fost nevoite să le analizeze a fost legată de deschiderea sau închiderea școlilor în contextul pandemiei.

Pe măsură ce multe dintre țări au ales una dintre cele două opțiuni, au putut fi analizate și comparate rezultatele obținute, dacă închiderea sau păstrarea deschisă a școlilor influențează în vreun fel evoluția pandemiei, Iar în prezent avem suficiente dovezi pentru a afirma că păstrarea deschisă a școlilor, cu asigurarea măsurilor corecte de igienă și identificarea rapidă, cu izolarea ulterioară a copiilor simptomatici și a contacților, testarea periodică a profesorilor, nu contribuie la creșterea numărului de cazuri de COVID-19, nu determină agravarea pandemiei.

Țări precum Germania, Irlanda, Australia au continuat să țină școlile deschise. Studiul australian realizat în perioada primului val pandemic a demonstrat că profesorii și copiii nu contribuie semnificativ la transmiterea COVID-19 [3]. Poate că e nevoie de o maturitate administrativă pentru a organiza deschiderea grădinițelor și a școlilor în acest context, însă pe termen lung asigurarea accesului la educație prin interacțiune directă este cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru copiii noștri.

Pe măsură ce infecția SARS CoV 2 s-a extins la nivel mondial, au apărut din ce în ce mai multe informații legate de transmiterea virusului care indică un potențial de transmitere mai mare al copiilor față de cum se bănuia la început, însă cu o rată de transmitere efectivă a virusului în comunitate (inclusiv școli) de 2.6% spre deosebire de rata de transmitere în familie, în aceeași locuință, de 9%. Practic, rata de îmbolnăvire în familie este de 3 ori mai mare față de rata de îmbolnăvire în comunitate. A apărut și descrierea termenului de “superspreader”, care exemplifică faptul că 5% din persoanele infectate determină majoritatea infectărilor secundare [2].

Suplimentăm, in sezonul rece, dieta copilului sănătos cu Vitamina D? Dar cu Vitamina C? Sunt pline canalele de Social Media despre doze elefantastice (ca să citez o carte îndrăgită de cea mica) privind suplimentarea acestor vitamine pentru prevenirea infectării cu Covid19.

În ceea ce privește vitamina D, anterior pandemiei COVID-19 a fost identificată o rată crescută a deficitului de vitamina D la copiii cu forme severe de infecții acute, cu un risc crescut de mortalitate. Nu există însă dovezi suficiente pentru a susține că există o corelație între nivelul de vitamina D și severitatea bolii la cei cu COVID-19. Deși nu există dovezi directe, clare ale efectului vitaminei D în infecția SARS-CoV 2, există prezumția că deficitul de vitamina D este un element ușor influențabil. Bazandu-ne pe studii anterioare, chiar dacă efectul vitaminei D în controlul COVID-19 ar fi unul mic, merită să încercăm să corectăm orice posibil deficit. În condițiile în care ne dorim să identificăm măsuri profilactice, adică de prevenție a formelor severe de boală, suplimentarea cu vitamina D este justificabilă, cu un minim necesar de 400 UI pe zi [4].

În ceea ce privește vitamina C, datele sunt insuficiente pentru a recomanda sau pentru a contraindica utilizarea acesteia la pacienții cu COVID-19, studiile aflându-se încă în derulare. Spre deosebire de vitamina D unde există recomandarea suplimentării cu o doză minimă, în cazul vitaminei C nu sunt recomandări specifice în condițiile unei diete echilibrate [5].

[1] National Center for Immunization and Respiratory Diseases (NCIRD) (November 24, 2020). Centers for Diseases and Control Center. Retrieved from https://www.cdc.gov/mis-c/cases/index.html

[2] Laxminarayan R, Wahl B, Dudala SR et al. . Epidemiology and transmission dynamics of COVID-19 in two Indian states. Science  2020; Vol. 370 (6517): 691-697

[3] Macartney K, Quinn HE, Pilsbury AJ et al. Transmission of SARS-CoV-2 in Australian educational settings: a prospective cohort study. Lancet Child Adolesc Health 2020; 4: 807–16.

[4] Carol L. Wagner, Frank R. Greer et al. Prevention of Rickets and Vitamin D Deficiency in Infants, Children, and Adolescents. Pediatrics 2008; 122 (5):1142-115

[5]  National Institutes of Health (November 3, 2020). COVID-19 Treament Guideliness. Retrieved from

https://www.covid19treatmentguidelines.nih.gov/adjunctive-therapy/vitamin-c/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s