Sunt momente din viata cotidiana care iti vor ramane pe suflet indiferent de anii care vor trece si neuronii care-ti vor muri. Rutina vietii, in general, prafuieste frumosul si valoarea prezentului. Alergam, rezolvam taskuri, respectam deadlineuri si uitam sa ne savuram clipa.
De cand a crescut puiul nostru de om am remarcat ca si relatia noastra s-a schimbat. Asteptarile mele vis-a-vis de ea sunt altele, dar si felul cum se raporteaza ea la situatii s-a dezvoltat. Ceea ce este neschimbat insa, as putea spune chiar imbunatatit, este prezenta ei in momentul de fata.
Am ajuns intr-o seara acasa si-am inceput sa pregatim cina. Am pus muzica, am inceput sa povestim, sa radem si dintr-odata a venit spre mine si, imbratisandu-ma, mi-a marturisit:
– Ce frumos e cu tine, mami! Te comporti frumos, gesturile tale mici, ce faci pentru mine…Cand sunt cu tine ma simt ca intr-o bucla de iubire!
Mi-au dat instant lacrimile, caci m-am simtit atat de binecuvantata incat pentru o clipa am crezut ca raman fara aer. Sper sa ramana toata viata atat de prezenta si constienta de binecuvantarile pe care le are, de oamenii din jurul ei, de flori, culori si de iubire, caci tare bogata se va simti!
Categorii:Puiul filosof