Zile gri, vremuri și mai gri, anxietate, lacrimi, incertitudine și totuși, acest pui de om binecuvântat m-a făcut sa rad cu lacrimi.

Mergeam la cumpărături cu Iris si mama și povesteam în mașină despre perioada comunista. Nu am amintiri prea multe din acele vremuri, însă am foarte clara ziua în care mama mea si-a luat permisul de conducere. Eram în anul 1992, eu aveam 6 ani și mami a venit fericita la mamaie, unde ma lăsase dimineața, și ne-a dat vestea cea mare: De azi am și eu carnet de conducere! Și Doamne, bine-a mai fost. Ne plimbam cu mașina și înainte, dar depindeam de tata și programul lui.

-De ce ti-ai luat, bunica, asa târziu permis? De ce nu l-ai luat la 18 ani?

-Pentru ca asa era atunci, iubita mea. În plus, inainte nu aveai voie sa ai 2 mașini per familie. Nici sa mergi când vrei. O săptămână circulau mașinile cu soț, una fără soț.

-Da??? Și ce făcea soțul când nu îl luai cu tine? El de ce nu circula?

Am servit cea mai buna porție de ras din ultima vreme și cata nevoie aveam de ea. Firește ca puiul nostru nu a înțeles ca ne-am referit la numărul mașinii (care acum are si litere, nu doar cifre), era mai ușor de conceput ca-ti lași soțul acasa:)))

Sper ca vremurile care vin sa ne zugrăvească noi realități, mai calde, amintiri frumoase, bune de povestit nepoților.

Sursa foto: Woman driving photo created by freepik – www.freepik.com