Reteta noptilor fara treziri la copii

In urma cu 10 ani traiam primul an de bebelusie, cu grijile inceputului de drum, cu toate indoielile si eforturile unei mame la primul copil, cu noptile puternic fragmentate. Nu realizam atunci cat de des ma trezeam, abia dupa un an si jumatate de alaptat, iesit de dinti, pusee de crestere si colici de lapte, am resimtit efectele, cand adormeam din picioare uneori:) N-am facut Sleep training, incercam pe cat posibil sa mentin rutina de seara pentru o adormire usoara si un somn profund. La amandoua capitolele esuam des, cu brio, caci bebelusa noastra era pasare de noapte, foarte energica de fel :)).

Au urmat anii in care puiul de om adormea greu, se trezea peste noapte sa controleze daca dorm cu ea, sa ceara apa, sa se foiasca pana isi gaseste locul. Somnul cu ea deseori parea un tsunami in asternut. Se rotea, se dezvelea, dadea din picioare energic, radea in somn, ba chiar ne-am trezit in cealalta parte a patului fara sa ne amintim cum am ajuns acolo.

Dupa ce a intrat la scoala, somnul s-a imprietenit cu Iris, cel putin in ceea ce priveste ora de culcare. Daca la gradinita prindeam zilnic ora 11 noaptea (pe intuneric de doua ore, amandoua, cu puiul inca povestind si chicotind), la scoala cadea lata inca de la ora 8 jumatate. Pe de-o parte somnul de pranz disparuse, de cealalta parte activitatea intelectuala, efortul si concentrarea ei crescusera uimitor, asa incat energia se epuiza. Existau insa in continuare episoade de vorbit in somn, agitatie, plans daca visa ceva urat sau ziua anterioara fusese prea plina, nopti cu treziri usoare.

De pe la 9 ani mi s-au dezactivat complet functiile externe de mama – cea care aude stranutul puiului dela 1,5 km sau scancitul lui cu capul in perna, asa incat auzeam mai greu aceste treziri, dar constientizam existenta lor.

Totusi, din vara aceasta, s-a intamplat minunea. Puiul nostru de om doarme in sfasit ca un ingeras, linistit si senin. Ieri, stand la masa de seara, imi spune:

-Mami, stii de ce imi fac patul?

-De ce, iubito?

-Dorm toata noaptea, mami.

-Si esti odihnita?

-Da, dar nu de-asta. Nu ma mai foiesc si e usor de aranjat patura, mami. In sfarsit dorm fara sa ma trezesc, asa, ca intr-o clipa, si dimineata sunt in acelasi loc, fresh.

Asadar, 10 ani si 2 luni fix ne-au trebuit ca sa ajungem la noptile perfecte, fara treziri, plansete, rasete, cosmaruri sau povesti de spus, somn de copil mare. Copil care-si face patul datorita acestui fapt:) Nu cred ca exista retete magice, cel putin eu una nu le-am gasit…In afara de rabdare multa si bucuria fiecarei etape n-as sti sa spun altceva. Am si eu cunostinta de copii minune, care inca de bebelusi dorm toata nopatea, dar eu n-am avut acest model. Am avut modelul energic si perfect pentru mine!

Zi cu zambete sa avem si nopti linistite, cu somn profund!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s