Soarele cald si placut de toamna, cu toate nuantele si imbratisarile lui, ma inspira azi sa scriu despre recunostinta. Citeam zilele trecute intr-o carte de mindfulness despre importanta recunostintei si a constientizarii ei in vietile noastre. Si apoi, chiar aseara, am vazut cat de frumos si clar se poate manifesta ea. Puiul nostru dorea de ceva vreme sa invite 2 prietene sa petreaca timp impreuna, acasa. Ieri astrele s-au aliniat si am luat cele 3 prietene la o sueta. Au facut pizza, s-au costumat, au ras si au dansat cat pentru a saptamana intreaga. La finalul zilei, puiul de om obosit, dar extraordinar de fericit mi-a multumit. Si-a verbalizat toate sentimentele de recunostinta (prin fraze ample, rostite repede si tare), si-a manifestat incantarea (fata ii zambea cu toti muschii) si, bineinteles, iubirea (am primit imbratisari calde si pupaturi in doza dubla, la culcare).

In pat, inainte sa ma cufund in lumea viselor, am stat si-am reflectat. Cat de multe lucruri avem pentru care sunt atat de recunoscatoare, cate locuri faine am vazut, cate mancaruri delicioase am degustatat, cat suntem de sanatosi si frumosi, dar mai ales cati oameni faini avem in viatile noastre. Inca o data am simtit ca familia, prietenii si colegii cu care iti petreci timpul sunt unul dintre motivele principale pentru care ne putem manifesta si experimenta recunostinta. Am vazut ieri atat de mult entuziasm, incantare si voie buna la aceste trei prietene care framantau un aluat de pizza sub forma unei frumoase prietenii, incat m-am simtit inspirata!

O toamna frumoasa sa avem, plina de miresme, culori si recunostinta pentru binecuvantarile din viata noastra!