bună,
Am prins momentul şi nu vreau să îl ratez:) de ceva vreme mă tot gandesc la faptul că zilnic îi spunem fetiţei o mulţime de nume de alint, uitând parcă tot ce ne-am propus când ea „locuia” încă în burtica mea.
Când ne-am decis că o va chema Iris ne-am bucurat, zicându-ne, naivi cu firea noastră tânără, că nu vom crea, nici noi, nici famila, diminutive prosteşti. Ne gândeam că Irisuca nu vom pronunţa niciodată. Dar vremurile şi, mai ales, sentimentele întunecă judecata omului:)). Aşadar, acum avem o serie întregă de nume de alint:
- Irisuca
- Irisel/Irizzel, atunci când face câte o boacănă
- Miţotei, caci este mâţa noastră blândă, dar zgârie rau (deşi manichiura i-o fac des)
- Foca, a fost pe la trei luni, când o puneam pe burtă şi nu ştia să se ridice în mânuţe, adeseori fiind o focă eşuată:))
- Melc, când avea băluţe în exces, lăsând dâre, dâre…
- Gonghiţă/Gogoriţă, când face năzdrăvănii
- Bubu, când seamănă cu o gărgăriţă
- Râmă, cand se târa pe braţe, neştiind să îşi folosească picioruşele
- Pârţâpoi – no comment
- Morfocita, Lococita
- Picacho, Chicacho
Pe măsură ce lista va creşte voi reveni la postare şi le voi adăuga;)
Categorii:Părințeală