Zilele inca frumoase de toamna curg incet, incet si ne bucura sufletul si mintile, usor ingrijorate si mahnite de venirea anotimpului rece…

Zilele de toamna devin cu atat mai frumoase atunci cand o floare, Iris, isi intinde degetul aratator spre tine drept raspuns la intrebarea : „cati ani ai?„. Este minunata!

Stie care este nasul, urechea, ochii o pun in dificultate uneori :)), ca are un an, cum face catelul, plange cu lacrimi de crocodil, aproape la comanda cand nu obtine ceea ce isi doreste, te priveste deja sfidator, parca ar spune”„eu pot sa fac ceva rau acum, daca vreau….sa stii!”.

Bucuria cu care ne raspunde dimineata cand o auzim in dormitor si mergem sprea ea. O intreb „Te-ai trezit, mami?”, iar ea raspunde, hotarata, „DA!”. E mandra foc de la ovreme, de cand a introdus in vocabular cuvantul „DA!”, iar noi suntem si mai si….

In doar o luna a invatat sa alerge, sa topaie, vrea sa manance singura cu lingurita, ne identifica si ne recunoaste in poze, este uimitoare evolutia.

Multumesc bunului Dumnezeu pentru binecuvantarea de a avea in viata noastra asa comoara!