Zi de zi ma minunez ca am langa mine un copil mare, cu care pot face aproape orice activitate, fara sa fiu ingradita in vreun fel. Mergem la picnic, mananca aproape tot ce mancam si noi. Avem un program aglomerat, rezista si ea. Vrem drumetie pe munte, isi ia batul de sprijin si-o pornim. Doamne, iti sunt recunoscatoare in fiecare ceas!

Memoria umana nu inceteaza sa ma surprinda, totusi. Usor, usor, am uitat toate spaimele mele de cand era bebelus, toate grijile, mai mult sau mai putin productive, toata panica din  episodul vietii mele de atunci.

Cine nu are copii insa, sa se opreasca din citit, caci se afla deocamdata in epoca BC (before children) si nu poate „digera” informatiile de mai jos.

Cea mai cumplita spaima a mea de cand era Iris mica a fost diareea. Da, stiu, poate vi se pare ciudat, insa pe mine m-a terminat. Fiind un copil alaptat exclusiv la san, scaunele ei au fost de la inceput de consistenta moale, insa nu au fost motiv de  ingrijorare. La varsta de 11 luni insa, a avut un episod urat de diaree, voma, febra, finalizat cu internarea noastra la Institutul de Boli Infectioase „Matei Bals”. In 3 zile eu am slabit 4 kilograme si a fost un moment care m-a marcat. Surprinzator, conditiile din spital nu au fost urate, insa faptul ca cea mica si-a smuls o branula, ca abia reuseam sa o tin in pat cu perfuzia, si toata nebunia traita, m-au afectat.

Ce am invatat eu din aceasta experienta au fost urmatoarele:

a. trebuie mers la doctorul pediatru sau dicutat cu el cat mai repede, mai ales in cazul copiilor cu varsta mai mica de un an. Cand am ajuns la spital cea mica era deja deshidratata, desi foarte zglobie, asadar ne-au internat rapid.

De curand, am ascultat-o pe doamna doctor Maria Eremia, medic primar pediatru si specialist in medicina de familie, care ne-a dat cateva sfaturi din experienta ei vasta despre cum putem vedea acasa gradul de deshidratare al copilului cu ajutorul metodei „pliul cutanat”: daca apucam pielea abdomenului cu doua degete si aceasta nu se mai intinde la loc dupa ce ii dam drumul, pliul disparand incet, gradul de deshidratare e crescut. Acesta insotit de ochii incercanati ai copilului, starea lui apatica si urinarile scazute, ne trimit rapid la medic.

b. 3 scaune pe zi sunt normale, atata vreme cat nu au consistenta apoasa si miros modificat

c. dupa varsaturi nu se recomanda alimentarea copilului, ci hidratarea lui lenta, o lingurita cu saruri de rehidratare administrata din 5 in 5 minute (jucam rolul unei perfuzii).

d. trebuiesc recoltate fecale si facut examen coproparazitologic si coprobacteriologic. Noua din pacate nu ni l-au facut in spital, si,  dupa acest episod de enteroviroza, cea mica a mai avut si alte scaune moi pana a fost diagnosticata cu giardioza si am urmat tratament (medicamentos si naturist).

Intotdeauna trebuie luata din prima faza, orice boala, pentru a fi tratata mai usor si mai repede. Daca nu este o forma grava, mergem la medic si ne spune ca e ok, putin regim alimentar este tot ceea ce avem nevoie. Totodata, stiu ca e foarte usor sa dai sfaturi, insa eu dupa acest incident si dupa diagnosticarea cu giardia, de care am scapat relativ repede, eram obsedata sa nu aiba pitica mainile murdare (mai ales ca din ce eram mai panicata, din aia ea lingea mai cu pofta toate prostiile de pe jos:((((.

Acum e mare, vorbeste, intelege, insa atunci cand e bebelus, esti cu atat mai neajutorat, iar el mai sensibil si, oricat de banala ar fi problema, a copilului nostru ne pare o tragedie. Nu pot decat sa va doresc sa va creasca piticii mari si sa aveti cat mai putine episoade de genul acesta.

Sanatate din plin!

sursa foto:www.md-health.com