Felul meu de a fi, modul in care sunt construita, m-a obligat toata viata sa imi planific: examene, vacante, petreceri, casa, cumparaturi si lista continua. Ce-i drept, o planificare riguroasa are intotdeauna si planul B, in cazul neprevazutului. Cu toate acestea, ziua in care am primit cel mai frumos dar si cea mai mare binecuvantare a venit neplanificata.

Insarcinata fiind, fusesem la control pe 2 august, joi, urmand sa ma prezint luni, 6 august 2012, la spital, pentru cezariana. Aveam termen limita 10 august, asa incat 6 august era momentul optim, recomandat de medic. In dimineata zilei de 3 august, ingerasul din burtica mea a hotarat altceva. La 11 au inceput contractiile, la 13.30 m-am internat, la 17.50 sarutam obrazul stang al celei mai iubite fiinte. Cea mai mare surpriza a vietii mele imi stricase planul, in cel mai frumos mod cu putinta.

Au trecut 3 ani si surprizele inca se tin lant. Nu stiu ce am facut sa merit atata iubire si fericire, insa ii multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea pe care ne-a dat-o si pentru iubirea nesfarsita pe care a sadit-o in inimile noastre.

Anul aceasta a fost de departe cel mai frumos si fascinant de pana acum. A inceput sa vorbeasca, sa povesteasca, sa nu mai taca:). Am trecut in alta faza de comunicare, de maturizare. Am urcat pe munte prima data impreuna, toti 3. Am ras cu pofta in pat, singure, „ca nebunele” (cum ii place ei sa spuna). A scapat de pampers si, partial, de olita. A invatat sa se dea singura in leagan si sa bea cu paharul, fara pai.

Toate clipele din viata noastra au scapat de banalitate, au inceput sa fie parfumate cu zambete, stropite cu veselie si tatuate cu muulta iubire. Iti multumesc, Iris!

La multi ani!