Acum stau si ma intreb cum mintea noastra poate uita, de la o zi la alta,  lucruri care ne-au bucurat si incantat sufletul, care ne-au facut sa tresarim de emotie, care ne-au readus la viata…

Saptamana trecuta, asa cum deja am povestit, am fost bolnava, o forma destul de urata de amigdalita pultacee, cu niste frisoane teribile, insotite de temperatura neasteptat de mare. In timp ce ardeam ca un carbune incins pentru gratar, dardaiam de frig, asadar cu compresa pe cap si cu patura pe mine, stateam si asteptam sa treaca. Cea mica a venit la mine, a pus capul pe mine si mi-a zis, intr-o imbratisare:

– O sa te incalzesc eu, mami. Ca pe Maya, catelusa.

Mi-au dat lacrimile instantaneu caci mi-am amintit de film. Vazusem cu doua zile inainte un film cu catei, Eight Below. Este o poveste despre prietenie, incredere si ajutor pe care cainii si oamenii o pot cladi. Una dintre cateluse este ranita, Maya, iar ceilalti catei, ii aduc de mancare, o incalzesc, o ajuta sa reziste in conditiile dificile din Antarctica.

Eu eram bolnava, mi-era frig, iar puiul din „haita mea” era dispus sa ma sustina si sa ma ajute sa trec peste acea zi dificila.

Inteleg acum cat de important este mediul si informatiile la care suntem expusi. Empatia si bunatatea pot fi deseori dobandite, invatate, cultivate, chiar daca sufletul nostru nu le constientizeaza si aplica natural de mici. Ceea ce este sadit si cultivat, acela va creste si va rodi.

O saptamana frumoasa tuturor!