Soarele avea azi zambetul toamnei. Acel zambet pe care intelepciunea o da oamenilor, pe care copiii il poarta cand fac ochi dimineata, pe care bunica ni-l daruia cand ne povestea amintirile copilariei ei.

Am inceput sa trecem la programul de iarna, in sensul ca intram mai devreme in casa, ne urmam ritualul si incercam sa ne culcam pe la 22.00, nu la 22.30 ca pana acum:). Cea mica este surprinzatoare in fiecare zi, ma incanta si ma uimeste neincetat.

Am fost in wekend la bunicii paterni si s-a imprietenit mai bine cu animalele. Le-a dat catelusilor sa manance, mai mult de-atat, a mangaiat pisica (in continuare cu teama si retinere, insa mult mai entuziasmata), s-a jucat cu puiul de 3 zile…activitati domestice:)

Sotul meu a avut nevoie de ceva de la farmacie, iar mama lui l-a trimis la o farmacista pe care o cunoaste de ani buni, cu recomandari eficiente. Aceasta i-a rostit numele. Cea mica l-a insotit, iar  3 ore mai tarziu, la intoarcerea acasa, trezita din somn fiind, ne spune, hotarata:

– Stii cum o chema pe doamna farmacista?

– Nu..?!(amandoi uimiti)

– Geta. Ca pe vecina bunicii.

Intr-adevar, mama mea are o vecina cu acelasi nume, pe care cea mica o cunoaste.

Aseara in parc, o dadeam in leagan si mi-a marturisit ca isi doreste sa zboare cu balonul. Sus, in cer. Eu am facut o conexiune cu un eveniment petrecut in urma cu cateva luni, cand ea a vazut in parcul Mogosoaia un balon. Venind insa acasa, ne-am impiedicat prin camera ei de o carte cu printesa Lilifee ce pleaca intr-o calatorie cu balonul, alaturi de jucariile ei.

Mi-a reprodus replici de-ale bunicilor rostite in urma cu 3 luni, stie, inmagazineaza si reproduce TOT, fara exceptii. Scriind acum, realizez ca este varsta optima pentru a invata si asimila orice informatie, asadar ar cam trebui sa ma apuc serios de treaba. Activitati si notiuni noi, ceas de ceas.

O saptamana calda (in suflet si afara:))!