unde e copilaria?

Ieri am vibrat din nou… puternic si coplesitor de placut, asa cum doar puiul meu ma poate face sa ma simt. Am pescuit-o din parc si am plecat la piata, cateva cumparaturi, apoi spre alte locuri de joaca.

In masina am inceput sa povestim despre cartile pe care i le-am cumparat cu o zi inainte si despre cate nebunii face Nica din „Amintiri din copilarie”. Eu conduceam, ea din spate, ma intreaba inocenta, cu glas cald si bun:

– Unde e copilaria?

–  Poftim?

–  Unde e copilaria? Unde e ?

Pentru o clipa mi s-a topit sufletul, s-a framantat si s-a intrebat si el unde este copilaria. Cum si de ce ajungem sa uitam de aceasta parte a lui, copilaria, cum reusesc vremurile si trecerea anilor sa acopere spiritul ludic si pofta noastra de a descoperi, de a explora sau de a-ti face noi prieteni.

Aseara in parc in mai putin de doua ore puiul meu si-a facut doua prietene, fetite pe care le intalnise prima data. Cu prima s-a imprietenit dandu-se in leagane alaturate, cea de-a doua a venit si a intrebat-o, direct, daca doreste sa devina prietene. Au alergat, au povestit, s-au intrecut in sarituri, s-au jucat, au zambit mult. Reflectam deunazi la handicapul pe care il dezvoltam noi in prezent in a socializa fizic, si nu online, de a petrece timp cu noi prieteni, iar ceea ce vedeam aseara m-a lovit ca un boomerang. Ma uitam cu bucurie la ele. Totul era firesc si natural, se intampla rapid si traiau in prezent.

Asaa…revenind la copilarie. Am realizat 1 minut mai tarziu (in timp ce ma dezmeticeam la volan) ca ceea ce ma intreba ea de fapt, era unde se afla fizic. Ea credea ca aceasta copilarie este un loc, un oras, ceva spatial, nu temporal. Inca o data mi-am zis:  sufletele noastre semana mult. Cand eram mica, mama m-a surprins, jucandu-ma singura, povestindu-le papusilor mele ca am baut o cafea (era la mare moda activitatea aceasta de socializare in acele vremuri:)) cu doamna Mangalia. Auzeam vorbindu-se despre Mangalia (am fost la Mangalia, vin de la Mangalia…) si imi imaginasem ca este o doamna tare draguta.

Asadar m-am decis: anul acesta o sa adaug pe lista mea de dorinte urmatoarea: sa gust, inca o data, din  copilarie.

Zambete de copii sa primiti, sa daruiti:)

15H

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s