Weekendul ce a trecut am experimentat din nou senzatia de libertate, dar si pe cea de eliberare. Am fost la munte cu un grup de oameni tare frumosi, exterior, dar mai ales interior. Dincolo de jocurile cu care ne-am distrat, de minunatia de priveliste cu care ne-am delectat de la primele ore ale diminetii, de veselia copiilor atunci cand sareau pe trambulina, am experimentat din nou drumetia pe munte.

curtea vilei unde ne-am cazat

Am ales un traseu cu o durata de 1,5-2 ore mers alert, de adult, insa noua ne-a luat cam2,5 ore fiind insotiti de copii. Din Moeciu am urcat cu masinile pana la Cabana Folea si de acolo am pornit spre Saua Joaca. Drumul are portiuni line, precum si urcusuri alunecoase, cu pietris, insa un copil de peste 3 ani face fata cu brio.

Puiul nostru a fost conducatoare de grup, a apreciat foarte mult natura, precum si drumul pana acolo. Nu stia exact unde si de ce mergem, insa era atat de incantata, nu isi putea domoli entuziasmul. Radea, povestea, zburda!

pe drumul forestier

Turma de oi se grabea spre izvor

Si cireada de vaci tot intr-acolo:)

Cand am ajuns sus, ni s-a deschis un peisaj ce-ti taia rasuflarea. Nu reuseam sa scot niciun cuvant, incantarea ma blocase.  Vazand copiii cum alearga, cum rad si isi exprima bucuria mi-am amintit si inteles numele locatiei: Saua JOACA. Ce loc mai bun sa-ti  zburde sufletul decat acesta?

Muntele reuseste sa echilibreze in mine toate fricile, emotiile puternice, sedentarismul, dar si relatia atat de neglijata pe care o am cu natura. Ne-am intors fericiti si obositi, oxigenati si cu un zambet larg pe chip.

O saptamana frumoasa va doresc si timp in aer liber!