Ca o mare iubitoare de caldura ce sunt, zilele cu soare din ultima perioada, venirea primaverii si martisorul jucaus din piept ma fac zi de zi vesela, tot mai optimista si pusa pe fapte mari. Cand ma trezesc dimineata si vad soarele pe cer simt cum pe chip imi apare un zambet larg, cald si nefiresc de contagios.

Luna februarie a fost provocatoare, caci puiul a avut varicela, dar despre acest episod o sa scriu separat, sa-mi amintesc si la batranete detaliile si deliciul virusului nastrusnic. Asa incat iesirea din carantina am sarbatorit-o cu mare fast, odata cu venirea lunii martie:)

Este cea de-a cincea primavara pe care o petrecem impreuna si este in continuare fermecatoare si surprinzatoare. Imi amintesc si acum cat de incantata privea ea, din carut, in primavara lui 2013, copacii infloriti din Gradina Botanica. Acum, 4 ani mai tarziu, cautam cu privirea prin curti si parcuri vestitorii primaverii, frumosii ghiocei.

Am scos la drum bicicleta, trotineta si copilul din dotare si ne-am bucurat in weekend de vremea calda de afara. Ce frumoasa este viata alaturi de un pui usor independent… MINUNATA! Cere sa facem un popas pe banca sa manance-un mar, sa prinda puteri, dupa atata pedalat, se ridica seara si isi ia singura apa, ba mai mult, de doua zile este foarte preocupata sa-si faca singura curat in casa, caci asa i-a invatat la gradi.

Scriind aici, acum mi-am dat seama de ce ii spun deseori „Soarele meu”: are acelasi efect benefic si de binedispunere asupra mea precum  steaua cu acelasi nume.

O primavara frumoasa va doresc!