prima tabara de familie II

Pana nu se asterne praful cotidian pe sclipirea din privirea mea vreau sa astern in cufarul cu amintiri si restul minunatei tabere de familie.

Joi a fost o zi cu veleitati artistice, ne-a placut si ne-a provocat, in egala masura. Eu nu am talent la pictura, cu atat mai putin pe sticla:) Insa a fost atat de bine organizat totul, rabdarea noastra cultivata, explicatiile clare, incat am reusit sa facem ceva frumos. Dincolo insa de calitatea picturilor noastre pe sticla, zambetele, veselia si seninatatea timpului petrecut in aer liber, impreuna, au fost nepretuite.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ziua de vineri era o zi in care aveam program liber, pe care puteam sa il dedicam oricarei activitati doream. Toate familiile din grup am ales sa facem o plimbare cu Mocanita Hutulca. Mocanita este un tren semiacoperit, tras de o locomotiva cu aburi, foarte apreciat de turisti datorita traseului de-a lungul peisajelor de vis ale zonei. Traseul parcurs a fost de 11 km, a durat aproape o ora, si a fost o experienta foarte faina pentru noi toti, caci am cantat, am ras, am admirat muntii si ne-am imbogatit sufletele.

Această prezentare necesită JavaScript.

La finalul calatoriei am facut o pauza, o ora, in care ne-am bucurat de niste gogosi delicioase, fragute proaspete din padure si susurul unui parau aflat chiar langa noi.

Dupa-amiaza am pornit care-ncotro, dupa voie. Noi am ales sa vizitam Manastirile Sucevita, Putna, Humor si atelierele de olarit de la Marginea. Drumul a fost superb, peisajele erau pictate de cel mai talentat artist. Aveai zambetul in privire si nu te puteai opri din incantare, la tot pasul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Seara am avut parte de un foc de tabara adevarat, tort si multa voie buna, in timp ce copiii savurau un porumb fiert la tuci si se plimbau cu trasura regala, trasa de 2 ponei superbi.

Am plecat in tabara cu un bagaj de asteptari si ne-am intors cu un cufar de amintiri, cu broderii de fericire, frunti descretite si sentimentul de familie viu. Traim, respiram si suntem binecuvantati ca ne avem unii pe ceilalti. Un concediu de vis pe care vom dori cu siguranta sa-l repetam si la anu’:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s