Probabil ca am mai scris, ma repet, insa am speranta ca asternand pe hartie ideea de acceptare a frigului si iernii, cu tot pachetul, imi va convinge subconstientul ca este adevarat.

Azi, 20 martie, dimineata a inceput cu o ninsoare abundenta, din aceea ca-n povesti, cu fulgi calzi si desi, ca o perdea, cu gheata pe carosabil, cu miros de iarna ce nu vrea sa plece de la noi. Zambilele inflorite de pe biroul meu vestesc in mod evident primavara, iar mirosul lor da credibilitate vestii, insa vremea de afara ne joaca feste.

Desi in mod normal as fi posomorata, infrigurata si cu o lista interminabila de motive sa ma lamentez, am ales sa fiu fericita, sa inteleg ca este doar o situatie mai neobisnuita si faptul ca ma pot bucura de acest peisaj sa ma umple de bucurie. Rasfoind presa si ultimele stiri aflu ca azi este ziua internationala a fericirii. Am stat un minut si am reflectat: avem atat de multe motive sa fim fericiti, in fiecare zi, si totusi, deseori alegem sa vedem paharul jumatate gol. Cum as putea sa fiu altfel decat fericita cand dimineata puiul meu nu deschide ochii pana nu ii dau o imbratisare, cand sotul ma ajuta si imi deszapezeste masina intr-o zi de primavara, iar mama imi ureaza cu drag, telefonic, o zi frumoasa?!

Sunt foarte recunoscatoare pentru viata pe care o am, pentru familia, sanatatea mea si a lor, pentru fiecare lucru si lectie pe care am reusit sa le descopar, invat si gust, astfel incat fiecare zi sa fie un paragraf dintr-o poveste frumoasa.