In timp ce ascultam azi muzica am constientizat o lectie pe care trebuie sa o invatam noi toti: sa ne iubim in primul rand pe noi. La modul autentic, sanatos, placut si bun, nu egoist, egocentrist sau narcisist. Atunci cand esti impacat cu tine, te respecti, daruiesti mai usor iubire si celor din jurul tau. In copilarie cred ca este cel mai usor sa experimentezi acest lucru, sau cel putin exista sanse sa te deprinzi cu el.

Ma abat un pic de la subiect, insa trebuie consemnata si aceasta lectie. Saptamana trecuta ne-am jucat acasa de-a restaurantul, iar ea imi explica cat de buna este o folie de aluminiu ruptibila. Dupa expunerea beneficiilor produsului minune ne-a impartasit (mie si celor 3 bebelusi din jurul meu, implicati in joc) concluzia: „Dupa ce o folosim, o aruncam la cos. Daca o lasam pe jos vom avea o planeta gunoioasa!”. Da, sa traiti, am inteles, aplicam imediat;-)

Back to the subject, ieri in masina cea mica mi-a servit din nou un adevar pe care astazi l-am imbratisat mai puternic. Imi povestea in cascada emotii, intamplari si personaje de la gradinita, apoi una dintre remarcile ei mi-a deschis ochii sufletului:

Iris: Stii, mie nu imi place de X (colega ei) la exterior.

Eu: ?! Cum adica?

I: Nu mi se pare frumoasa. Dar imi place cum e la interior. Si vreau sa imprietenesc cu ea.

Simplu, concis si foarte adevarat. Oare de cate ori am putut fi atat de sinceri cu noi? Mi-a inseninat ziua si mi-a placut teribil ce mi-a spus, m-a indemnat sa ma gandesc mai mult la ceea ce oferim si mai ales cui si pe ce criterii.

Weekend fain!

sursa foto: freepik.com