Institutul Roman pentru evaluare si strategie publica in 2011 un studiu ale carui rezultate spuneau ca 1 din 5 romani nu citeste deloc carti. Un an mai tarziu, in 2012, un sondaj desfasurat pe 8000 de respondenti concluziona faptul ca cel mai frecvent motiv pentru care adultii nu citesc este acela ca se plictisesc foarte repede si nu reusesc sa duca la bun sfarsit povestea, iar aceasta abilitate de a te dedica unei lecturi se formeaza, de obicei, in copilarie si in adolescenta.

La sedinta cu parintii, prima din viata mea de parinte de scolar, am primit, cu totii, un sfat: cititi-le cat mai mult copiilor! M-am bucurat si l-am validat, in special datorita faptului ca acest obicei il avem deja, de ani buni, seara de seara. Negociem la sange daca vor fi 2, 4 sau 8 pagini, insa nu ne culcam pana nu citim macar un paragraf. O imagine, un personaj, o emotie, ceva care sa ne insoteasca pe taramul viselor. Pana anul acesta, recunosc, am citit multa literatura de copii, mai putin pentru mine, insa am ajuns intr-un alt punct, si, vara aceasta, am devorat 9 carti eu, 4 ea, citite tot de mine.

Puiul a nominalizat trei titluri, care i-au placut si pe care vrea sa le recitim (over and over):

• Prietenul meu, norul – Sabine Bohlmann, Susanne Strasser
• Enciclopedia Larousse pentru copii –  Benoit Delalandre
• A fost odata. 24 de povesti terapeutice – Gilles Diederichs

Mi-a venit aseara ideea de a impartasi cateva dintre cele mai savuroase personaje din aceasta vara, precum si un citat care m-a facut sa reflectez:

• Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul – Robin S. Sharma

Julian Mantle, un avocat de succes, isi forteaza limitele si, in plin avant profesional, se  prabuseste in sala de tribunal in urma unui atac de cord. Decide sa se gaseasca pe sine, sa-si recapete trupul si sufletul, si porneste in aventura cunoasterii.

” Cei mai multi oameni sunt liberi: pot sa mearga unde doresc si sa faca lucrurile pe care se simt inclinati sa le faca. Dar prea multi oameni sunt in acelasi timp sclavii impulsurilor lor. Au devenit reactivi, mai curand decat proactivi. Asta inseamna ca sunt ca spuma marii care se sparge de un mal stancos, mergand in orice directie o duce fluxul. Daca sunt acasa cu familia si-i suna cineva de la serviciu in legatura cu o problema, ei alearga grabiti fara sa se gandeasca care dintre activitati este mai importanta pentru bunastarea lor globala si pentru scopul vietii lor. Deci, dupa tot ce-am observat la viata mea, atat aici in Occident, cat si in Orient, pot spune ca acesti oameni au independenta, dar le lipseste libertatea. Le lipseste un ingredient esential pentru o viata iluminata, plina de sens: libertatea de a vedea padurea dincolo de copaci, libertatea de a da intaietate lucrurilor cu adevarat importante, in locul acelor lucruri care par sa nu sufere amanare.”

• Curtezana si samuraiul – Lesley Downer

O lume fascinanta, intr-un secol al schimbarilor: Japonia, 1868. In vreme ce ultimul shogun este infrant, Hana, personajul principal, devine in Yoshiwara (vestitul cartier al placerilor din Tokyo) una dintre cele mai apreciate si vanate curtezane. Dincolo de peisajul acelor vremuri, obiceiurile si personajele acelei lumi, unele lucruri nu se schimba niciodata:

” Vor se simta tineri si frumosi, vor sa fie doriti de femei, indiferent cat de batrani si de urati sunt in realitate. Vor sa creada ca au minte sclipitoare si un spirit scanteietor si ca sunt cei mai irezistibili barbati de pe pamant. Vor sa te uiti in ochii lor ca si cum n-ai suporta sa stai departe de ei, ca si cum ai da orice sa fii cu ei pentru o clipa. Fa un barbat sa simta asta si e al tau pe veci.”

• Un barbat pe nume Ove – Fredrik Backman

L-am indragit din primele clipe, caci imaginatia mea s-a dus catre Walter Matthau, morocanos consacrat al cinematrografiei, si, am reusit pe parcursul romanului sa descopar in acel batranel, strict, rutinar si aparent uracios, un om frumos, plin de umor si principii, toleranta si chiar afectuos. El a iubit-o sincer, devotat si neindoielnic pe Sonja, jumatatea sa.

” Se spune ca oamenii buni se nasc din propriile greseli si ca, adesea, devin inca si mai buni decat daca n-ar fi  gresit niciodata” ii povesteste Sonja lui Ove, citandu-l pe Shakespeare.

„ Pentru ea, Ove era buchetul de flori roz, usor obosite, de la prima lor cina.(…) Si era toate lucrurile in care el credea cu atata putere – dreptate, moralitate si a munci din greu, o lume in care ” ce-i cinstit, cinstit sa fie!”.

” Moartea e un lucru de mirare. Oamenii isi traiesc toata viata ca si cum moartea n-ar exista si, cu toate astea, moartea e unul dintre cele mai puternice motive de a trai. Unii dintre noi devin din timp constienti de ea si traiesc mai intens, mai incapatanat, mai cu furie. Unii au nevoie de prezenta ei constanta pentru a intelege antiteza. Altii devin atat de preocupati de moarte incat ajung sa o astepte cu mult inainte ca ea sa isi anunte sosirea. Ne e frica de moarte, dar, cel mai mult, ne e teama ca o sa-i loveasca pe altii, nu pe noi. Cea mai mare frica e ca o sa ne ocoleasca. Si ca o sa ne lase singuri pe lume.”

Ma gandeam cate emotii, cate lumi si ce lectii frumoase ne aduce fiecare poveste, fiecare traire a personajelor din carti. Cu unii empatizam, pe altii ii condamnam, dar, in final, atunci cand se termina povestea simt cum ma curpinde nostalgia si dorul, ca si cum ei au facut parte din viata mea. Sau invers. Eu am fost invitata in viata lor.

Puiul nostru este mare impatimit de ascultare, momentan, caci nu stie sa citeasca, insa sclipirea din ochii ei lacomi, pofticiosi de aventura, nicio alta experienta nu o poate surprinde mai bine.