De cand imi aduc eu aminte, in viata mea de copil, si mai apoi de adult, au existat racelile. Banale, usoare, complicate sau nu, imi incurcau planurile, atat ale mele, cat si pe cele ale familiei, imi rasturnau prioritatile. Sunt o persoana vesela, optimista, fara probleme de sanatate majore, doar cu o sensibilitate la nivelul aparatului respirator. Atat!

Dupa 3 episoade de streptococ si antibiotice, incepand cu luna februarie a.c. merg constant la un homeopat. Bun, care m-a ajutat sa trec prin experiente mai putin placute, cu remedii usoare, fara tone de pastile.

Cum toamna s-a instalat, si sinuzita mea a revenit, auzul avand de suferit. Ca atare ne-am infiintat la doamna doctor. La intoarcere, in masina, noi doua ne-am jucat de-a doctorul si pacienta.

(Doamna doctor Iris): Deci? Ce va supara?

-Urechile. Si ma doare in gat.

-De cand?

-De 5 zile.

-Ati luat ceva?

-Analgezice.

(pauza. Probabil nu a inteles. Nu a vrut totusi sa se arate nestiutoare:))

-Stiu ce va trebuie. .. Ceea ce aveti trece cu fericire. Multa fericire. De trei ori pe zi!

Am ramas muta. Pesemne creierul meu era prea ocupat cu derularea tuturor episoadelor de stres, oboseala si conflicte, urmate de o raceala, mai mult sau mai putin grava. Desigur, nu neg acum importanta expunerii la virusi, insa cu siguranta starea de spirit creeaza sau nu un mediu propice dezvoltarii lor.

M-am gandit apoi ce simpla si pertinenta a fost prescriptia ei. Felul in care vede ea lucrurile intotdeauna picteaza panza vietii in cea mai frumoasa si incantatoare imagine! Sa ne imunizam zilnic cu fericire si sa gustam din zambetele puilor nostri!

sursa foto: freepik.com