hai afara la zapada!

Sunt prin definitie un om friguros. Dardai la orice adiere de vant, ma invelesc si vara, am 5 cojoace si 2 caciuli la 0 grade si astept in fiecare zi de iarna sa soseasca vara. Cu toate ca am acest mic impediment meteo-sensibil :), imi aduc aminte cu placere de iernile geroase de acasa, de statul ore in sir la derdelus, de viteza pe care o aveam pe sanie si cat de libera si fericita ma simteam. Nicio clipa nu ma deranja frigul (poate doar perioada in care mi se dezghetau membrele acasa si simteam ca vor cadea:), caci eram cu prietenii mei, radeam, eram coplesita de adrenalina coborarii si de frumusetea acelor clipe. Caldura era in noi, caci aveam sufletele fericite si fetele inghetate!

Saptamana aceasta a nins. Aproape in fiecare seara a cernut un pic, nu cat sa ne ingroape, nici cat sa ne incurce, ci atat cat trebuie. In prima zi reactia mea a fost: ” Da, e frumos, dar pana diseara va fi mizerie, iar Bucurestiul oricum nu ofera bucuriile iernii!”.

Bineinteles, puiul a fost incantat in fiecare zi, negresit. Dezapezea masina, canta, era fericirea pe doua picioare. Ceea ce a fost si mai fain a fost faptul ca la Afterschoolul unde merge ea a avut parte de o vacanta de iarna pe cinste. In fiecare zi, in curtea de acolo, au stat la derdelus. Cu sanii, colace din plastic, chiar si saci, copiii acestia, toti nascuti dupa 2000, au gustat cu bucurie din cadourile iernii. Au facut oameni de zapada, au prins viteza pe derdelus, s-au jucat impreuna si s-au bucurat. Mi s-a parut foarte fain, mai ales ca ea a venit in fiecare seara atat de incantata si bucuroasa, cum nici cele mai dorite cadouri nu au facut-o. Am inteles inca o data ca fericirea sta in lucrurile simple. In armonie. In veselia de a fi cu prietenii. In disponibilitatea noastra sufleteasca de a aprecia ceea ce ne inconjoara, resursele la ce avem acces, dar, pe care de multe ori, le luam ca pe-un firesc. Sunt oameni care platesc bani grei ca sa vada si simta o data in viata zapada, nu?

Va doresc sa va gasiti spiritul ludic, indiferent de mocirla sau poleiul de afara, de griul  apasator al oraselor in care traiti, sa va faceti timp sa admirati frumusetea naturii si linistea pe care o degaja firescul timpului. Bucurati-va ca un copil de aceste zile albe!

Zambiti! Iubiti!

The small child running along snow

sursa foto: http://www.freepik.com, the-small-child-running-along-snow

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s