exista suflet?

La noi in casa munca intelectuala, perfectionarea si dezvoltarea au fost pe ordinea de zi de cand ma stiu. Pe de-o parte vedeam, si tarziu am constientizat cum ma si modela acest exemplu, dorinta si ambitia mamei de a evolua profesional, faptul ca invata mereu, avansa, imbratisa schimbarea si perfectionarea. Pe de alta parte, inca de mica, imi explica frumos si argumentat cat este de important sa invatam, sa ne dezvoltam cunostintele si intelectul si cat ma va ajuta in viata.

Cu toate acestea, cultura acelor vremuri, curentele si modelele nu vorbeau nicicand despre hrana sufletului. Desi nerostita, ea exista in legaturile profunde de comunitate si amicitie pe care azi cu greu le cultivam, nu se regasea insa in concedii in afara sau lucruri materiale. Totusi, oamenii nu se preocupau de starea lor emotionala, in mod intentional si consecvent.

De cand o avem pe cea mica simt ca preocuparea pentru emotiile si starea emotionala a noastra a crescut. Cel putin, o constientizam! Vorbim mult, explicam, dezbatem subiecte si trairi, insa despre suflet ca si concept nu am vorbit niciodata, pana vineri seara.

-Mami, azi la religie am vorbit despre suflet.

-Serios? Si ce ati vorbit?

-Daca exista. Ca doar nu-l vedem nu? Il avem sau nu, daca nu-l atingem?

-Bine spus. Pai… si tu ce crezi?

-Normal ca exista. Altfel cum am putea sa simtim atat iubire?! Nu e logic?!

-…

-Si doamna ne-a intrebat daca si animalele au suflet, a continuat ea incantata. Sau poate ele au doar insticte.

-Ce sunt instinctele, iubito?

-Sunt niste lucruri pe care le faci, caci asa iti vine. Dar nu le prea gandesti.

(Bang! in moalele capului! eu ma gandeam cat de mult am reactionat instinctiv in relatia cu ea?! Oi fi trecut in regnul animal?:)) Si au?

-Doamne, mama, n-ai vazut cum isi iubeste un caine catelusii sau gaina puii? Daca n-ar avea suflet cum ar putea ei sa faca asta?!

-Ai dreptate, iubita mea! MARE dreptate! am spus eu calm si am incheiat discutia, caci deja ma simteam depasita si, totodata, rusinata.

Discutia a virat brusc spre cartea pe care dorea cu ardoare sa o citim, insa eu am realizat ca am multe subiecte de reflectat. Oare cand am dat pe ignore toate aceste semne, firesti, ca sufletul nostru este viu si merita hranit? Cum am ajuns, ca si adulti, sa ne parolam sentimentele in lucruri materiale?

M-a emotionat discutia cu ea. M-a trezit. Mi-a aratat inca o data ce lectii frumoase poate sa imi predea un suflet pur si frumos, un copil minunat, venit parca special sa ma invete ceea maturitatea mi-a luat. Fiecare zi poate fi o binecuvantare, fiecare moment trebuie apreciat si imbratisat , caci sufletul avem, are doar nevoie de iubire, grija si pretuire!

7219.jpg

sursa foto: http://www.freepik.com, People photo created by jcomp

1 răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s