Cand puiul era inca in burtica mea si ii decoram camera intotdeauna Winnie ursuletul de plus ajungea top of list. Nu stiam povestea, nu vazusem filmul (nu fusese la moda pe vremea mea:)), insa cumva privirea lui calda, caraghioasa si blajina, ma emotiona. Am cumparat ca atare perdea cu personajele povestii, am luat foto-tapet cu Winnie, Tigrila, Porcusor si Aiurel. Pana la varsta de 3 ani si jumatate cea mica a stat inconjurata de aceste personaje, a invatat bunele maniere de la ei (avem o carte cu acestea), le spunea Noapte buna! si se trezea zambindu-le:). Filmul animat nu a atras-o niciodata, insa personajul ii era la fel de drag ca si mie, cumva inexplicabil.

Aseara ne-am uitat la ecranizarea Disney, continuare a povestii aceluiasi Christopher Robin, adult acum, care si-a ascuns copilul din suflet si se sufoca in munca corporatista a Londrei anilor ’50.  A uitat de prietenii copilariei, de bucuria de a trai prezentul si de importanta familiei in detrimentul ambitiilor profesionale. Pe cat de emotionant este pentru cei mici, pe atat de plin de metafore si adevaruri pentru cei mari. Ne uitam amandoua cu ochii umezi si sufletul la gura daca, si cum reusesc nazdravanii sa termine povestea cu bine. Apoi Plus imi da lovitura de gratie, cu o replica pe care cu siguranta nu o voi uita.

-Puiule, stii ce a vrut sa spuna Plus cu „ASTAZI este ziua mea preferata!”? Trebuie sa te bucuri din plin de fiecare zi, sa o apreciezi si sa o iubesti!

-Stiu, mami. Eu ma bucur de fiecare CLIPA, chiar.

Mi-au tasnit lacrimile ca la fantana arteziana, si ne-am imbratisat atat de strans incat pentru o clipa n-am mai avut nici aer. Doar iubire si multumire pentru acest om minunat pe care il am in viata mea si care se ambitioneaza sa ma invete cele mai grele si mai frumoase lectii, caci fiecare ASTAZI are cele mai frumoase CLIPE.

Iubiti! Zambiti!

„Nimeni nu poate fi trist cand vede un balon.” – Winnie-the-Pooh

sursa foto: http://www.kylelambert.com/gallery/christopher-robin-movie-art/