Copil fiind, vacanta de vara era perioada cea mai iubita si asteptata din an. Fiecare zi era o aventura, joaca era indeletnicirea principala, prieteniile erau pe viata si, pana in septembrie, bateriile imi erau incarcate.

Puiul din dotare are vacanta 100% doar in luna august, integral, in rest merge la After-School, program de vara. In iunie am avut o mini-vacanta la mare si apoi a mers la bunicii paterni cateva zile, iar acum, in iulie, a fost o saptamana la mama mea. Experienta a fost nemaipomenita caci a reusit cumva sa ii ofere un episod din copilaria pe care o traiam noi, pe vremea noastra. Mama locuieste in Medgidia si, in fata blocului,  se aduna zilnic o gasca de 11 copii, cu varste intre 5 si 10 ani, care se jucau pana la caderea noptii. Leapsa, Ascunselea, Flori, fete si baieti, melodii sau cantareti, sunt doar cateva din cele pe care mi le explica cu bucurie cea mica. Aceasta comunitate de copii, independenta pe care jocul nesupravegheat le-o da (vorba vine nesupravegheat, caci parintii/bunicii copiilor erau la banca de la scara alaturata:)) sunt nepretuite si, din punctul meu de vedere, mai valoroase decat orice curs de dezvoltare personala. Pentru prima data, cea mica nu a suspinat la culcare de dorul nostru. Pe de-o parte datorita lipsei de energie dupa o zi plina de alergatura:), pe de alta parte datorita farmecului si bucuriei pe care acel timp petrecut afara i-o dadea.

Dupa 7 zile s-a intors acasa. Revederea a fost savuroasa, plina de emotie, cu un scurt episod de plans de descarcare emotionala, insa atunci cand am intrat pe usa, acasa, si-a verbalizat sentimentele in cel mai frumos mod:

-Doamne, ce bine-i acasa!!! Miroase a familie!

M-au emotionat teribil gandul, glasul si sentimentele ei. Am intrebat-o seara, in pat, cum se simte ea acasa, de ce este atat de bine. Mi-a spus franc si scurt: aici nu am nicio frica. Ma simt eu.

Mi-am dat seama ca are dreptate. Noi, ca si parinti, avem datoria de a crea solul proprice pentru ca puiul noastru sa se dezvolte armonios si fericit. Acasa dispar pericolele, ca si cum un gard de siguranta ne-ar proteja si toaaata iubirea noastra ne-ar oxigena puternic sufletele.

Zambiti! Iubiti!

sursa foto: http://www.freepik.com