7 ani de-acasa

Imi tremura mainile si am un nod in gat inca de saptamana trecuta. Cumva, inexplicabil, mi-e greu sa imi temperez si sa imi controlez emotiile. Trec primul examen si incep o etapa noua, plina de necunoscut, insa abundenta in iubire si libertate.

Cand puiul nostru de om a venit in cuib, dupa ce m-am dezmeticit, bineinteles, orientata spre rezultate si strategie cum sunt, am decis: am la dispozitie 7 ani sa construiesc temeinic fundatia acestui minunat om, pe care il ador cu fiecare celula. Am incercat sa bifez fiecare actiune si eveniment care ar putea modela frumos caracterul ei unic in cei „7 ani de-acasa”. Am realizat însă, pe parcurs, ca modelarea a fost de ambele sensuri si ca, am devenit alaturi de ea un om mai bun, in cei 7 ani plini de iubire și recunostinta:

-am vrut sa o invat bune maniere si cum ne comportam in societate. Ea insa m-a invatat ca dincolo de politetea pe care o transmitem, de  normele de conduita pe care le respectam, putem fi intelegatori si empatici. Cu soferul care are o lamaie in geam si merge ca melcul, desi tu te dai de ceasul mortii in spatele lui caci esti in intarziere si, in treacat, ii mai adresezi si cateva cuvinte dulci. Nu-l claxona, mami, n-ai fost si tu ca el? Zbang! Zero empatie:( Cu doamna de la paine care iti serveste franzela fara manusi, insa nu e vina ei ca patronul nu a „dotat” pravalia cu toate cele necesare. Ea isi face munca bine.

-mi-am dorit sa inteleaga care-i treaba cu igiena, ordinea si curatenia. Ea a simțit esenta si m-a invatat sa fiu mai relaxata cu presiunea pe care o pun asupra mea. Am realizat ca nu trebuie sa fie totul impecabil si la linie pentru a ne bucura impreuna de un film in varful patului, sau sa primim musafiri si daca nu este aspiratorul pus, caci, in definitiv, ei vin sa ne vada pe noi, nu casa noastra. Vin sa ne jucam, nu sa ne vada praful de pe raft, nu mami?

– in secolul XXI, mi s-a parut important sa inteleaga importanta consecventei si perseverentei in realizarea unui lucru / actiuni care o face fericita si merita incheiata. Ea si-a insusit atat de bine deviza „orice problema are minim 2 rezolvari”, incat nu abandoneaza, ba mai mult, inexplicabil, reuseste sa gaseasca solutii si atunci cand eu, ca adult, nu le mai gasesc.

– cea mai importanta lectie, si cea mai dificila, a fost cea legata de inteligenta emotionala. Initial, focusul meu era pe gestionarea trairilor si sentimentelor pe care le aveam, insa ea mi-a aratat ca la fel de importanta este constientizarea acestor trairi. Puiul meu, dincolo de faptul ca reuseste sa constientizeze emotiile, le si verbalizeaza. In definitiv, nu poti avea tact si stapanire de sine daca nu reusesti sa fii empatic cu ceilalti, daca nu ai o motivatie sanatoasa si o gandire libera si neingradita.

Dragul meu pui, iti multumesc pentru tot ceea ce am devenit datorita tie! Fiecare imbratisare oferita m-a facut mai puternica, fiecare viroza mi-a antrenat stapanirea de sine, joc dupa joc mi-ai stimulat imaginatia, toate zambetele tale mi-au colorat minunat viata, in vreme ce plansul a devenit, in sfarsit, eliberator. Si, nu in ultimul rand, iti multumesc pentru faptul ca, in acesti 7 ani de iubire pura, neconditionata, sufletul mi-a inflorit frumos cu fiecare sarutare primita in dar.

La multi ani, iubita noastra!

edf

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s