În ziua in care ai primit statutul de mama brusc toate functionalitatile ti s-au activat:).

Faza I. Mananci repede, in picioare, cu o singura mana si cu pruncul agatat de gat. Dormi trei ore pe noapte, si-ale intrerupte, cu scanceli beethoveniene pe fundal, dimineata iti dai reset si esti fresh. Derulezi mental sute de taskuri, faci liste si gasesti solutii pe care le salvezi in cloud, toate in timp ce legani si zambesti cald celui mai iubit dintre pamanteni. Iti vezi prietenii in poze, zbori spre alte tari cu ajutorul gandului, stii in schimb toate alimentele sanatoase si potrivite schemei de diversificare si beneficiile lor.

Apoi, vine o vreme cand incepi sa respiri si intri in faza II. Apuci sa vezi 30 de minute dintr-un film. Mergi cu fetele la un Frappe. Citesti o carte intr-o luna, nu un an. Cearcanele se estompeaza. Totusi, in continuare faci dus in 5 minute cu usa deschisa si musafiri curiosi. Te bucuri ca puiul a adormit repede, dar se trezeste noaptea si te striga. Sta singur 15 minute, dar cand apari in peisaj se agata de tine cu aceeasi dragoste si pofta de conectare.

Faza III. Incepe etapa care ti se parea un vis. Intra la scoala. Citeste, silabisind, dar singur. Mananca orice (ma rog, ce ii place, dar variat oricum:)), se imbraca singur si-si face funda la pantofi. Iti declara iubire, iti ofera imbratisari si te pupa apasat pe obraz.

Si totusi, nicio dovada, moment sau actiune nu sunt la fel de elocvente ca momentul in care stai pe buda. Te asezi linistit, fara niciun pui pe langa tine, fara niciun spiridus care iti vorbeste peltic prin gaura cheii sau sta proptit de usa ta, numarand secundele:)) Si-atunci realizezi: Domn’le, eu chiar am copil mare!

Si-aproape ca ti se face dor si te simti singur…

sursa foto: https://medium.com/@putrasulung2108/beautiful-toilet-designs-2d07ec856c37