Zilele curg chiar daca noua ni se pare ca stam pe loc, intre 4 pereti. Cumva organismul uman se adapteaza, am inceput eu sa bag de seama. Daca in primele zile de izolare m-am odihnit din goana nebuna in care eram, in urmatoarele saptamani am inceput sa resimt o anxietate in privinta duratei perioadei de izolare si a faptului ca stateam doar in casa. Acum insa am creat o noua rutina, iar mintea mea s-a aliniat si linistit. De doua ori pe saptamana merg la birou, o data pe saptamana fac cumparaturi, gatesc o data la 2-3 zile, muncesc minim 8 ore/ zi, iar seara imi iau o doza de seriale de pe Netflix. In mod ideal, daca ma mai tin puterile, inchei ziua cu o portie de citit (ma delectez din nou cu Fredrik Backman:)). Nu ma mai apasa peretii, nu ma mai frusteaza verdele copacilor admirat doar de pe geam, nu ma mai supar cand s-a umplut gunoiul, din contra, ma bucur ca stiu ca trebuie dus:)

Cand vine vorba insa de puiul din dotare lucrurile stau complet diferit: la inceput s-a simtit ca-ntr-o vacanta, intrucat a fost la mama mea. Isi facusera program, teme nu prea avea, i-a placut tare mult! A revenit apoi in cuib, la ea acasa si bucuria a fost si mai mare. Avea in sfarsit timpul fara intreruperi de stat acasa, cu noi, cu jucariile pe care inainte abia le vedea. Si-a descoperit placerea de a se juca cu papusile, de a inventa jocuri, personaje si, cel mai important, din punctul meu de vedere, de a se plictisi:) Toate bune si frumoase, pana cand am realizat ca devine o mica bomba, gata sa explodeze. Nu intelegeam ce i se intampla… Mi se parea anormal comportamentul ei marait, agitat si nervos, in special seara. Intr-o zi, mi-a raspuns chiar ea:

-Mami, gata! Stiu de ce stranut! (stranutase seara anterioara si in acea dimineata)

-De ce, iubito?

-Am alergie! Am alergie, mami, la statul in casa! La izolare si la pandemia asta! Nu mai pot!

-Off, saracuta! Si cum tratam, mami, aceasta alergie?

-Cu iesit afara, mami, cu iesit afara! Vreau afara, nu mai vreau sa stam in casa, vreau sa alerg si sa ma joc!

Lipsa soarelui, toata activitatea fizica pe care o desfasura anterior, energia zilnica care ii ramanea neconsumata, o agitau, ii creau o stare de nervozitate. Oricat incercam sa compensam prin zumba, dans si alte activitati, cel mai mult ii lipsea aerul liber. Soarele cald, verdele crud, copiii galagiosi, copaciii infloriti, toate au rolul lor in armonia vietii ei si, ca atare, le simte lipsa printr-o alergie:) Pana la urma alergia este modul specific de a reacționa al organismului sub acțiunea unor microbi, in cazul ei al izolarii.

Ce am observat eu ca da rezultate si in cazul ei este rutina si programul. Faptul ca stie ca se trezeste, mananca, se joaca, face teme, citeste, danseaza, intr-o ordine stabilita anterior, o ajuta. A inceput chiar sa isi faca singura program pentru a se organiza si e mai linistita.

Voi cum reusiti sa tratati „alergiile” de izolare?